Oameni si umbre, glasuri, taceri

Descriere

Postfata de Matei Calinescu. "«Oameni si umbre, glasuri, taceri», o spun fara ezitare, e una din acele carti la care simti nevoia sa revii. E o capodopera de tinerete care - din pricina vremilor vitrege prin care ne-a fost dat sa trecem - incununeaza in loc sa inaugureze, cum s-ar fi cuvenit, o cariera care ar fi fost - in virtutea principiului noblesse oblige - una in primul rind de romancier. O incununeaza insa frumos, la sfirsitul lungii si sinistrei paranteze comuniste, si nu fara ceva din acea melancolie care-mi aduce aminte de definitia baudelairiana a frumusetii:«Nu pretind ca Bucuria nu se poate asocia cu Frumusetea, dar sustin ca Bucuria e una din podoabele ei cele mai vulgare; - pe cind Melancolia e, ca sa zic asa, insotitoarea ei ilustra, pina intr-acolo incit nu pot concepe... un tip de Frumusete din care sa lipseasca Nefericirea..»". (Matei Calinescu)