Ingeri cazatori

"Stăteam lângă foc, cu oameni veseli în jurul meu, și mă gândeam ce ființă ciudată sunt – până și eu îmi dau seama de asta. Prea mult spațiu mă sperie, prea puțin – la fel. Într-adevăr, nu există un loc în care să mă simt bine – ba sunt prea aprape de foc, ba prea departe."

Ne aflăm în Anglia începutului de secol XX. Povestea începe cu vestea morții reginei Victoria (1837-1901) și se sfârșește cu moarte regelui Edward VII (1901-1910). Pentru a-și prezenta respectul față de moartea reginei, două familii se întâlnesc la cimitir având mormintele unul lângă celălatl: familia Coleman care pusese pe mormânt o urmă și familia Waterhouse care alesese un înger. Deși nu se agreează cine știe ce, adulții observă cum fiicele lor de 5 ani devin (brusc) cele mai bune prietene, ajung chiar să devină vecini prin noua relație de amiciție a taților.

Povestea se desfășoară pe parcursul a 10 ani, este narată la persoana I de către fiecare dintre personajele principale, dar acest lucru este făcut atât de bine încât este imposibil să pierzi șirul ori să fie nevoie să te întorci pentru a te lămuri și fără a pierde din vedere mesajul principal, aș îndrăzni să spun chiar laitmotivul romanului și anume lupta pentru independența femeilor.

Nu degeaba peste tot se spune că Tracy Chevalier este grozavă în redarea timpurilor trecute și în a construi o ficțiune istorică perfect încadrată în spațiu și timp. Iar faptul că toată acțiunea cărții este încadrată între două morți, două finalități ale vieții, că cele două prietene, Maude și Livy își află prietenia cu ocazia primului deces și și-o regăsesc cu ocazia celor de-al doilea nu scoate în evidență nimic nou dar în același timp oarecum miraculos ca ciclul vieții, ne naștem, trăim, murim.

Titlul cărții vine din imaginația bogată a Laviniei, crezând că stelele căzătoare sunt îngeri care vin pe pământ să aducă mesaje, pe când Maude îi explică faptul că aceștia sunt meteoriți. Copilele sunt foarte diferite, una crescută în spiritul vremii secolului trecut iar cealaltă pragmatică, pasionată de astronomit și științe, de citit și de a face ceva, totuși ajung prietene.

Cu toate că în carte se vorbește mult de sufragete (în principal în a doua parte a romanului), nu este un roman istoric, este doar conturarea anumitor personaje într-un cadru bine detaliat. Chevalier a construit foarte bine cele două metafore de la începutul, respectiv finalul cărții, și anume moartea celor doi suverani pentru a ilustra schimbarea vremurilor, trecerea de la lumânări, gaz de lampă la electricitate, acceptarea incinerării sau a votului la femei.

Cu toate că mi-a plăcut mult, cartea mi-a lăsat un gust amar în privința anumitor lucruri nerezolvate. Un gust amar nu că nu și-ar fi avut locul în carte, ci fiindcă astfel de lucruri se întâmplă și-n realitate și rămân nerezolvate. Dar nu pot spune mai mult deoarece aș intra în detalii pe care poate vreți să le aflați citind.