Cartea secreta

Cei care îmi urmăresc recenziile probabil știu că am o obsesie față de romanele de război. Citesc orice astfel de carte îmi pică în mână, iar atunci când am găsit ”Cartea secretă”, entuziasmul meu a fost la maxim. Premiza mi s-a părut genială și știam că va fi o carte specială pentru mine. Așa a și fost. ”Cartea secretă” este o cărticică destul de mică, dar care îmi va rămâne mereu în minte.

Chiar dacă nu a fost cea mai bine scrisă carte pe care am citit-o, ”Cartea secretă” m-a cucerit prin poveste și personaje. Am găsit în ea o atmosferă care mi-a amintit de romanele clasice, având ceva vechi, parcă de mult uitat. Autorul a redat foarte bine atmosfera din anii celui de-al doilea război mondial, iar trecerea de la anii noștri la cei din trecut a fost mereu foarte evidentă.

Mi-a plăcut foarte mult personajul principal, Elias. Chiar dacă în capitolele lui avea tendința de a vorbi mereu despre același lucru, mi-a plăcut felul în care a fost conturat. El este un bătrânel demn, pasionat de istorie și bântuit de fantomele trecutului. Elias m-a impresionat cu altruismul lui, dar și cu curajul de care a dat dovadă până în ultima clipă.

Ideea cărții este fantezistă, dar foarte atrăgătoare și captivantă. O serie de cărți care te pot duce înapoi sunt descoperite de către un bătrân singuratic. În încercarea de a-și salva familia, acesta schimbă tot cursul vieții lui și al familiei lui. Pentru a face asta, Elias trebuie să facă anumite sacrificii și să pună mai mulți oameni în pericol, inclusiv pe el însuși. Pe parcursul cărții, el face cunoștință cu Ti-Tom, un puști curajos și foarte curios. Acesta dă un farmec aparte cărții cu toate năzbâtiile lui, dar și cu pasiunea lui pentru fata primarului.

Intriga cărții este destul de bine creată, chiar dacă acțiunea poate fi de multe ori lentă. Totuși, există mereu ceva care să te facă să întorci pagina: spusele lui Elias, aventurile lui Ti-Tom, dorința de a citi fragmentele de pe vremea războiului. Cert este că romanul se citește ușor, iar scrisul autorului este foarte cursiv și de-a dreptul magic. Citind cartea, am avut impresia de multe ori că iau și eu parte la acțiune și că lumea din jurul meu nu mai există. Sfârșitul, de asemenea, mi-a lăsat o impresie foarte bună și mi-a plăcut la nebunie. Mi-a dat de înțeles că orice ai face, nu poți schimba destinul.

Au existat doar două lucruri care m-au nemulțumit ușor. În primul rând, acțiunea pornește destul de greu și îți ia câteva capitole până să înțelegi ce citești. Anumite capitole au o tentă repetitivă, devenind obositoare și greu de urmărit. Al doilea lucru ar fi relația dintre Ti-Tom și Marika, care mi s-a părut destul de clișeică și anostă.

O poveste intrigantă, un personaj principal interesant și un final foarte potrivit. În concluzie, ”Cartea secretă” este un roman care merită cu siguranță citit. Vine cu o premiză originală și cu multe lecții... atât de istorie, cât și de viață!