Ia uite cine s-a intors

Am aflat de cartea aceasta prin vara anului 2014. Fiind pasionată de cărțile cu Hitler și război, bineînțeles că am tînjit după ea vreun an și jumătate până când în sfârșit am putut-o adăuga în bibliotecă.
Acum că am citit-o, chiar dacă am anumite sentimente contradictorii despre povestea lui Timur Vermes, mă bucur că am avut ocazia să o citesc.
"Ia uite cine s-a întors" a fost o lectură foarte interesantă. Cartea mi s-a potrivit cu atât mai mult cu cât găsesc fascinantă povestea lui Hitler .
Am început cartea cu un entuziasm uriaș și, chiar dacă mi-a luat un pic până când m-am obișnuit cu stilul destul de greoi, mi-a plăcut de la primele pagini. Mi-a plăcut scena de deschidere, care parcă este desprinsă dintr-o comedie bună. Pe parcursul cărții, am observat multe lucruri care mi-au încântat sufletul de cititoare, dar și câteva care m-au nemulțumit.
Lucrul care mi-a plăcut cel mai mult a fost personajul principal. Autorul a avut dificila misiune de a lua una dintre cele mai puternice minți din lume și de a o pune într-o carte, așa încât ca cititorul să creadă că cel care vorbește este chiar Hitler. Autorul reușește să creeze un personaj real, cât se pote de asemănător lui Hitler. Acesta pare atât de real în această carte, încât trebuie să îți reamintești că este doar un personaj și că este ok să îl placi.
Cartea aceasta te face să realizezi că poate și Hitler a fost un om, cu gânduri normale și sentimente. Deși autorul reușește să păstreze o anumită severitate în vocea lui Hitler, există și o anumită umanitate care îl pune într-o lumină mai bună.
Cartea pune în evidență extraordinar de bine diferențele dintre epoca noastră și cea în care Hitler este la putere. Prin nedumeririle lui Hitler asupra unor lucruri pe care noi acum le considerăm banale, cititorul ajunge să realizeze cât de mult s-a schimbat lumea într-o perioadă atât de scurtă.
"Ia uite cine s-a întors" debordează de ironie, însă și de adevăr. Cred că autorul încearcă să transmită anumite mesaje despre societatea germană din secolul 21. Timur reușește să facă asta prin ironizarea lui Hitler, dar și prin ironizarea societății.
Cartea aceasta este menită să amuze și reușește să facă asta prin diferite metode. Am fost cel mai amuzată de încercările lui Hitler de a se adapta la epoca noastră și la schimbările din epoca care au avut loc. M-au amuzat foarte mult monologurile lui, dar și aerele de copil îmbufnat , căruia trebuie să i se satisfacă dorințele.
Anumite scene sunt foarte bine scrise și au un impact mai puternic asupra cititorului. Spre exemplu, scenele mele preferate a fost cele în care Hitler își arăta umanitatea și observa lumea așa cum este. M-au făcut să mă apropii de el într-un fel ciudat, aproape tulburător.
Un lucru care m-a nemulțumit a fost acțiunea. Consider că există o lipsă de acțiune care dezamăgește. Pe tot parcursul cărții am așteptat ca ceva foarte grandios să se întâmple, însă am așteptat degeaba. Există o discordanță între personajul principal și acțiune. Personajul este puternic, însă acțiunea este slabă, ușor inexistentă.
De asemenea, m-a nemulțumit sfârșitul, care mi s-a părut brusc și ușor nepotrivit. Am sesizat o schimbare în comportamentul lui Hitler în spre bine, iar asta m-a deranjat - am avut senzația că s-a produs prea brusc, fără nici un temei.
De asemenea, detaliile politice și istorice, deși foarte bine scrise și punctate, pot deveni ușor obositoare pentru cineva care nu este interesat de aceste subiecte.
Una peste alta, "Ia uite cine s-a întors" este o lectură pe cinste. Mie una mi-a plăcut mult și o recomand cu dragă inimă. Este o carte amuzantă, puternică, bine scrisă. Numai bună pentru pasionații de război.