Caracterul nevrotic. Trăsăturile principale ale psihologiei și psihoterapiei individuale comparative

Descriere

Cum am putea înțelege sensibilitatea crescută, irascibilitatea, vulnerabilitatea, sugestibilitatea, egoismul, apetența pentru fantastic, înstrăinarea de realitate, dorința de a domina, răutatea, bunătatea care duce până la sacrificiu, cochetăria, lașitatea și frica unor oameni pe care îi întâlnim în cabinet sau în viața de zi cu zi?

În cartea de față, Alfred Adler ne oferă un răspuns: din sentimentul de inferioritate din copilărie se naște o intensă dorință de putere care ajunge în cele din urmă să fie limitată și să se piardă sub presiunea cerințelor societății și a semnalelor lansate de către sentimentul social. Astfel, întregul tablou al nevrozei și toate simptomele acesteia sunt influențate, ba chiar determinate, de un iluzoriu scop final care ar aduce creșterea stimei de sine.


Alfred Adler (1870–1937), medic și psihoterapeut austriac, este fondatorul școlii de psihologie individuală care se situează între psihanaliza lui Sigmund Freud și logoterapia lui Viktor Frankl. Alături de Freud și Jung, este considerat unul dintre cei mai importanți psihoterapeuți moderni. Autor prolific, Adler a publicat peste 300 de cărți și articole. În limba română au apărut la Editura Trei Înțelegerea vieții, Practica și teoria psihologiei individuale, Cooperarea între sexe.


Cuprins

Cuvânt înainte la prima ediţie
Cuvânt înainte la a doua ediţie
Cuvânt înainte la a treia ediţie
Cuvânt înainte la a patra ediţie

Partea teoretică
Introducere
I. Originea şi dezvoltarea sentimentului de inferioritate şi consecinţele acestuia
II. Compensarea psihică şi pregătirea acesteia
III. Ficţiunea întărită ca tendinţă de bază în cadrul nevrozei

Partea practică
I. Zgârcenia. — Neîncrederea. — Invidia. — Cruzimea. — Critica devalorizantă a nevroticului. — Apercepţia nevrotică. — Nevrozele la vârsta bătrâneţii. — Modificările de formă şi de intensitate ale ficţiunilor. — Jargonul organelor

II. Extinderea limitelor nevrotice prin asceză, iubire, pasiunea pentru călătorii, delincvenţă. — Simularea şi nevroza. — Sentimentul de inferioritate al sexului feminin. — Scopul idealului. — Îndoiala ca expresie a hermafroditismului psihic. — Masturbarea şi nevroza. — „Complexul incestului" ca simbol al dorinţei de dominare. — Natura delirului

III. Principiile nevrotice. — Compasiunea, cochetăria, narcisismul. — Hermafroditismul psihic. — Securizarea halucinatorie. — Virtutea, conştiinţa, pedanteria, fanatismul faţă de adevăr

IV. Tendinţa de devalorizare. — Sfidarea şi sălbăticia. — Relaţiile sexuale ale nevroticului ca metafore. — Castrarea simbolică. — Sentimentul de defavorizare. — Scenariul de viaţă al egalităţii între sexe. — Simularea şi nevroza. — Substitutul masculinităţii. — Nerăbdarea, nemulţumirea şi secretomania

V. Cruzimea. Conştiinţa. Perversiunea şi nevroza.

VI. A fi sus — a fi jos. — Alegerea profesiei. — Somnambulismul. — Gândirea antitetică. — Creşterea sentimentului de superioritate prin devalorizarea celorlalţi. — Gelozia. — Ajutorarea nevrotică. — Autoritatea. — Gândurile antitetice şi protestul viril. — Atitudinea ezitantă şi căsătoria. — Aspiraţia de a ajunge mai sus, ca simbol al vieţii. — Masturbarea compulsivă. — Setea nevrotică de cunoaştere

VII. Punctualitatea. — Dorinţa de a fi primul. — Homosexualitatea şi perversiunea, în calitate de simbol. — Sentimentul de ruşine şi exhibiţionismul. — Fidelitatea şi infidelitatea. — Gelozia. — Nevroza conflictuală

VIII. Frica de partener. — Idealul în nevroză. — Insomnia şi narcolepsia. — Comparaţia nevrotică dintre bărbaţi şi femei. — Forme ale fricii de femeie

IX. Autoreproşurile, autotortura, căinţa şi asceza. — Flagelarea. — Nevrozele la copii. — Suicidul şi ideile suicidare

X. Sentimentul de familie al nevroticului. — Sfidarea şi ascultarea. — Tăcerea şi volubilitatea. — Tendinţa de inversare. — Înlocuirea unei trăsături de caracter prin apărări, măsuri, profesie şi ideal

Încheiere
Operele citate ale autorului



Sentimentul de a avea un punct slab îl stăpânește pe nevrotic într-atât, încât devine excesiv de precaut, prevede toate consecințele posibile, se străduiește să audă dincolo de cuvinte și să prevadă, devine meschin, nesătul și econom – și, astfel, își pierde naturalețea și calmul care sunt asigurate doar în condițiile sănătății și vigorii psihice – Alfred Adler


Egoismul persoanelor nevrotice, invidia, zgârcenia, tendința lor de a devaloriza oamenii și obiectele, provin din sentimentul de insecuritate și au rolul de a le apăra, de a le ghida, de a le stimula, de a le determina să se supraaprecieze. Asemănătoare sunt și indecizia și îndoiala nevroticului, care reprezintă cel mai bun mijloc de a evita luarea unor decizii - Alfred Adler