Detectivă de ocazie

Am citit Detectiva de ocazie acum câteva luni. Nu sunt pasionată de romane polițiste, de rezolvarea puzzle-urilor de orice fel, dar, răsfoind-o, am dat peste ceva ce mi-a stârnit interesul, un tablou. Protagonista este o mamă singură, pasionată de romanele polițiste, care se trezește în fața rezolvării misterului unei crime. Poștașul a fost ucis. Rotițele de cititor i s-au pus în mișcare și iată cum ne trezim față în față cu un mic Poirot. Deși nu m-a atras nici descrierea cărții (ziceam că nu mă dau în vânt după romane polițiste), nici începutul cărții (poate a fost de vină limbajul personajului, Iolanda, care deschide cartea cu un monolog, o introducere în subiectul cărții), cu cât am înaintat în poveste mi-a stârnit curiozitatea. Motivul crimei, acel tablou, nu m-a lăsat să pun cartea deoparte. Și, recunosc, a fost o lectură relaxantă (în perioada aceea eram prinsă cu o carte despre sarcină). Io, așa i se spune personajului, mi-a rămas în minte. M-a iritat pe alocuri, dar mi-a plăcut felul în care își trata vecinii, cum interacționa cu ei, cum a reușit să rezolve cazul deși s-a aflat la un pas de... Nu vă zic mai multe, doar să răsfoiți cartea cu prima ocazie. S-ar putea să vă placă. Dacă ați citit-o deja, sunt curioasă cum vi s-a părut, în special dacă sunteți fani ai genului.