Eternul sot. dublul

Ambele recenzii sunt scrise mai jos

ETERNUL SOT
De-a lungul lecturii, au reusit sa resimt de la sentimente de ura si dezgust fata de unele personaje, la compasiune si regret. Nu este la fel de lung precum celelalte romane ale sale (Crima si Pedeapsa, Amintiri din casa mortilor, Idiotul, Fratii Karamazov s.a), dar este o lectura usoara si “destul de” linistita. Nu este tipicul roman a lui Dostoievski care iti lasa o amprenta puternica asupra conditiei umane, dar acopera si acest subiect in arii mai largute.
Velceaninov, un barbat aflat la a doua tinerete, fara prieteni, avand o viata pustie, descopera ca este urmarit de un anume Pavel Pavlovici. Acesta se dovedeste a fi omul la care a stat in gazda timp de un an, iar apoi a venit inapoi la Petersburg pentru a-si continua un proces.
In decursul acelui an, Velceaninov este indragostit de sotia gazdei sale, Natalia Vasilievna, cu care va avea un copil (Liza) – intamplare care a luat loc acum 9 ani. Aceste lucruri le va afla sotul inselat, dupa cativa ani (la moartea sotiei sale), moment in care se hotaraste sa-l vaneze pe amant.
Pavlovici se dovedeste a fi un om slab de caracter, caruia razbunarea si chiar tentativa de a-si omora adversarul ii ofera satisfactie; este un om fara suflet, care, aparent nu si-a iubit niciodata sotia – grabindu-se la o noua insuratoare, dar nici “fiica”. Ajuns un alcoolic dupa moartea nevestei, incearca sa se bage sub pielea vechiului sau prieten, Velceaninov. Acest om, nu a reusit decat simplu fapt de a-mi provoca un adevarat dezgust pentru cei de speta lui; ura pe care am simtit-o de la un simplul dialog al acestuia pana la sfarsit.
Intre timp, fostul amant sufera un soc in secunda in care isi vede fetita nelegitima, care nu a apucat niciodata sa alfe cine ii este defapt tatal adevarat. Velceaninov incearca sa se consoleze pe tot parcursul romanului asupra situatiei sale, asupra destinului tragic al Lizei si asupra lumii petersburgheze de care se ferise.
Este unul dintre romanele de “relaxare” ale lui Dostoievski, in care nu vei avea parte de acel joc intens din subconstient care te va urmari non stop; este numai bun pentru momentul in care iei o scurta pauza intre doua romane mai grele (cazul meu in care am in plan sa citesc toate operele sale pana la sfarsitul anului).

DUBLUL
O lucrare timpurie a lui Dostoievski, scrisă la vârsta de 25 de ani (lucrare care a întâlnit eșecul, dar și dezamăgirea autorului).
Iakov Petrovici Goliadkin este un funcționar modest care trăiește cu servitorul său, Petruska, în Sankt - Petersburg.
Situatia financiară a eroului nostru nu este cea mai strălucită; nu se implică în societate preferând să se închidă singur în lumea sa - urăște bârfa și prefăcătoria oamenilor. Servitorul său mai mult îl încurcă, fiindu-i foarte greu stăpânului să se facă înțeles, iar cea de-a două problemă era că acest servitor era un alcoolic.
Ceea ce nu mi-a plăcut la personajul principal a fost bâlbâiala de la începutul povestirii care m-a nedumerit (probabil în același mod cum a fost și medicul acestuia).
Autorul ne permite să pătrundem în mintea acestui Goliadkin cu ocazia ivirii unei dubluri într-u totul identice cu eroul nostru. Acest lucru îl va conduce încet, încet spre nebunie. Această replică identică a persoanei sale care are același nume ca el, care s-a născut în același loc ca el și care îl va urma acasă, la locul de muncă, provocând neînțelegeri și situații nu tocmai placute.
Lectura este dificilă pentru că trebuie să pătrundem în mintea eroului - propozițiile sunt adesea transcrieri ale gândurilor intime ale acestuia, care prefigurează într-un fel "fluxul de conștiință". Ceea ce a fost interesant, în schimb, este faptul că Iakov Petrovici “originalul” avea și numele de “senior”, iar celălalt Iakov Petrovici de “junior” - o idee bună de a face diferența între cei doi - deși se vor diferenția și la comportament unul față de celălalt - Junior va face tot posibilul să “îi fure viața” Seniorului.
Este totuși dificil să împărtășesti nebunia lui Iakov Petrovici sau ciudățenia realității. Noi cum am reacționa în momentul în care o persoană identică cu noi (aceeași zi de naștere, același nume, același loc de proveniență, același aspect exterior) ar pătrunde dintr-o dată în viața noastră și ne-ar urma oriunde am merge (inclusiv în propria casă) și ar ajunge într-un final să ne umilească în fața tuturor și să ne ia tot ce am avut până în acel moment (inclusiv locul de muncă) ?
Este un roman interesant, la marginea romanului social și fantastic.