Mândrie + Prejudecată + Zombi

"Este un adevăr universal cunoscut că un zombi care a apucat să mănânce creier va simți nevoia să mânânce și mai mult creier."

Dacă Jane Austen ar fi bănuit că numele îi va ajunge pe o asemenea carte, sunt convinsă că ar fi reușit să se ridice din mormânt în ziua în care cartea a ieșit din tipar și ar fi mâncat creierele tuturor celor implicați în mărețul proiect, păstrându-l la final pe acest domn, co-autor, Seth Grahame Smith. Astfel, molima misterioasă ar fi devenit realitatea zilelor noastre. Cum poveștile cu zombi sunt doar povești, draga și scumpa noastră Austen rămâne acolo unde este, dar nu liniștită. Nu! Pun pariu că se răsucește ori de câte ori cartea e citită, ori de câte ori cuvântul zombi apare alături de numele ei.

Am citit Mândrie și Prejudecată. Iubesc stilul autoarei, iubesc personajele cu toată vorbăria, ridicolul și naivitatea lor. Am văzut și ecranizările, unele mai bune, altele mai puțin bune. Atunci când am aflat de Mândrie, prejudecată și zombi, am crezut că e un video – parodie cretină după cartea lui Austen. Am aflat mai târziu că, de fapt, era vorba de un film, ceea ce mi s-a părut interesant…ish. Apoi a urmat vestea bombă: la baza acestei aberații stă o carte.

Înainte de a vedea filmul (sunt curioasă ce a ieșit!), am pus mâna pe carte. Am citit-o. M-am minunat. Cartea este o ediție extinsă a romanului pe care îl știm cu toții (cine nu a auzit de Mândrie și prejudecată?!), în care, printre scenele scrise de Austen, sunt inserați niscaiva zombi/nenumiți/morți vii. Surorile Bennet sunt antrenate în artele mortale și taie zombi în stânga și dreapta. Și poate nu ar fi fost atât de rea povestea, dar, cum să spun, ceva nu se pupă acolo. E ca și cum ai încerca să amesteci ulei cu apă. Oricât ai încerca, nu iese și pace.

Au fost pasaje în carte de care m-am bucurat, reciteam povestea care m-a fascinat cândva. Apoi, apărea câte-un zombi în peisaj și era decapitat, asta după ce înhăța un creier sau, după caz, o conopidă. Lizzy îți ridica poalele rochiei și lovea mortal mâncătorii de creiere. Au fost și câteva scene în care a fost nevoită să omoare niște ninja pentru a-și dovedi măiestria. Pot să accept acest lucru, dar de ce să scoată inima unuia pentru a o gusta? Da, a făcut și d-astea. Și-a înfipt dinții în inima caldă, încă bătând, și… eu a trebuit să recitesc paragraful. Ce a vrut să spună autorul? Care-i poanta? Există o simbolistică în toată nebunia asta? Se poate. Mie mi-a rămas însă ascunsă. Și nu mă înțelegeți greșit, nu mă sperie un zombi, o țeastă sfărâmată sau mațele atârnate. Le găsesc, cel mult, scârboase. Poveștile horror mă fascinează, fie că e vorba de cărți sau filme. Dar aici nu văd sensul…

De ce am citit cartea, veți întreba. Pentru că sunt curioasă din fire. Am vrut să văd cum se va încheia povestea. Acum, pe lângă curiozitate, cred că am și o doză mare de masochism. Nu am aflat care e poanta. Am retrăit povestea surorilor Bennet, i-am “revăzut” pe simpaticii Darcy și Bingley, m-am bucurat de finalul fericit. Partea cu zombi a rămas în zona gri, cea cu semne de întrebare.

Întrebările de la finalul cărții m-au convins că nu sunt singura care nu a reușit să înghită povestea, căci îmi dau senzația că autorului i-a fost teamă că nu va fi înțeles și a oferit niște explicații. Adică, tu cititorule, ai citit și ai citit degeaba! Habar nu ai ce am vrut să zic. Dar, uite, sunt băiat bun și îți pun pe tavă câteva întrebări astfel ca tu să nu mori prost. Întâi de toate îți voi spune ce este cartea asta: Mândrie+prejudecată+zombi este un studiu amplu și pe mai multe niveluri al iubirii, războiului și supranaturalului. Sperăm că aceste întrebări vă vor spori plăcerea oferită de această operă de căpătâi a literaturii clasice cu zombi. Cu alte cuvinte, cititorule, dacă nu ți-a plăcut cartea, citește întrebările acestea. Îți vor da de gândit, vei afla că, de fapt, cartea pe care tocmai ai citit-o îți place foarte mult.

Iată una dintre întrebări: Anumiți critici au sugerat că zombii din roman reprezintă viziunea autorilor despre căsătorie – un blestem nesfârșit care te secătuiește de viață fără să fii totuși mort. Sunteți de acord, sau aveți o altă părere despre simbolistica nenumiților? Asta e ceva de genul “cercetătorii din Marea Britanie…” Prima mea întrebare legată de această întrebare e: care autori? Jane Austen? Pe bune?! Fiecare dintre cele zece întrebări mi se pare o scuză sau, mai bine zis, o încercare de a-i explica cititorului ce a vrut să spună autorul. Și nu e ok. Nu de alta, dar am auzit eu la un moment dat că, atunci când scriem o poveste, trebuie să avem încredere în cititorii noștri. Nu trebuie să le dăm mură-n gură, ei sunt deștepți și se prind singuri.

La finalul cărții, aș fi putut să trec cu vederea partea cu zombi și, pe cuvânt, aș fi reușit să scot în față părțile bune. Îmi făcusem niște notițe chiar: stilul inconfundabil al autoarei, personajele, prejudecățile, rezolvarea problemelor, posibilitatea ca cei care nu au citit până acum cărțile lui Jane Austen să își îndrepte atenția spre ele. Da, aș fi scris (și) de bine. Dar domnul autor, editor etc. a venit cu strălucita idee de a-mi spune, sub formă de întrebări, că eu, cititorul, sunt tâmpit.

Voi răspunde la ultima întrebare: Puteți să vă imaginați cum ar arăta acest roman fără măcelul plin de violență al zombilor? 1. Serios? 2. Care violență? Ai citit (tu, cel care ai scris întrebarea) în viața ta o carte cu zombi?

Să-mi fie cu iertare, dar da, m-am aprins. Cartea e o parodie și ar trebui tratată ca atare. Cum să faci asta când e vorba de cartea minunatei Jane Austen. Accept filmele – parodii, nu și cărțile. Și sper din toată inima să nu pornească un trend, să vedem și alte cărți minunate + vârcolaci, vampiri, îngeri… Imagine that!

Vă recomand cu drag cartea Mândrie și prejudecată și serialul The Walking Dead (am auzit că e suficientă violență în el).

Dacă v-am stârnit curiozitatea asupra cărții (mie mi se întâmplă uneori să fiu intrigată de recomandările negative) și aveți de gând să o citiți, vă aștept apoi cu impresii. Dacă ați citit-o, vă invit la comentarii! Vreau să aflu și alte păreri.