Manualul mamicii Zen

Recunosc, am pornit în citirea acestei cărți cu o doză de prejudecată și scepticism: cine e Raluca Zenga să mă învețe pe mine cum să fiu o mămică zen? Este ea o altă vedetă autohtonă care după ce a născut a devenit brusc expertă în parenting? Toate aceste așteptări negative mi s-au risipit după ce am trecut de prefață: cartea este, de fapt, un jurnal al unei mame începătoare, scris din dorința de a arăta și altor mame că nu sunt singurele care trec prin clipe grele, că maternitatea - nu clădirea unde se aduc pe lume bebelușii, ci starea spirituală care se instaurează post-partum - nu e doar miere și lapte, așa cum ți-o imaginezi în timpul sarcinii și că nu ești o mama denaturată dacă că nu știi ce ai de făcut în fiecare clipă.

Scrisă la persoana întâi, cartea prezintă confesiv trăirile mamei Raluca Zenga, cu bune, cu rele, cu comparații între viaţa 'ante-copii' și cea 'post-copii', dar, mai ales, aducând unele lângă altele cele mai noi și interesante studii legate de perioada de preconcepție, sarcină și parenting.

Am fost convinsă la început că voi citi cartea pe diagonală, că o voi frunzări, însă m-am surprins de câteva ori recitind fraze întregi pentru a fi sigură că rețin informațiile. Am apreciat în mod deosebit faptul că se ating subiecte importante pentru mine: skin-to-skin imediat după naștere, baby wearing, diversificarea baby lead weaning (BLW) și atașamentul necondiționat. Nu am apreciat DELOC paginile cu leacuri băbești de tratare a diverselor afecțiuni ale bebelușului - orice problemă medicală trebuie discutată cu un medic pediatru, nu tratată după ureche sau după sfaturi luate de pe internet sau de la persoane neavizate.

În două zile am dat gata cartea, citită din scoarță în scoarță, cu atenția cuvenită. Mi-aş fi dorit să citesc cartea în urmă cu doi ani, înainte să rămân însărcinată cu Greuceanu. Aș fi economisit mulți nervi și mult timp în primele luni alături de fiul meu și aș fi fost mai bine pregătită pentru sarcină. Dar niciodată nu e târziu...