Adio, fantasme

Dacă Italia este pentru tine și ţara din care vin unele dintre cele mai inspirate scriitoare contemporane, atunci vei adăuga pe listă și Adio, fantasme. Finalist al Premiului Strega, romanul Nadiei Terranova este o călătorie între everfescenta Roma și captivanta Sicilie. În centrul romanului este o femeie de treizeci de ani care vrea să înţeleagă de ce tatăl ei și-a părăsit familia. Amintirile încep să capete un sens după ce mama ei o anunţă că vrea să vîndă apartamentul unde protagonista a copilărit. Reîntoarsă în Messina, protagonista este invadată de un trecut de care vrea să se vindece pentru a nu-i mai afecta relaţia de cuplu din prezent.

Nadia Terranova s-a impus în fața mai multor cititori prin calitățile care fac din Adio, fantasme un roman ce merită cîteva ore din viața cititorului grăbit de azi: arta de a construi personaje și stări, știința de a crea o atmosferă și un discret orizont de așteptare, capacitatea de a apăsa butoane care activează afectele cititorului, căruia îi propune să urmărească interogativ felul în care se creează o identitate. (…) Provocator, Adio, fantasme se conturează ca un roman al despărțirilor.

Ceea ce face Nadia Terranova în acest roman este o minuțioasă descompunere a teritoriului obsesiei, a acelui nucleu interior țesut din fantasme și care ajunge să sufoce tot ceea ce se află în jurul lui. Un teritoriu care se întinde dinspre sine spre ceilalți, dinspre trecut spre prezent și invers, într-o mișcare repetitivă, circulară, care se hrănește din chiar această rotire în jurul propriului ax. (…) E un roman despre atașament, despre pierdere și despre cum o absență se poate transforma într-o prezență mai distructivă decît orice absență.

Adio, fantasme e un roman despre suferințele și schimbările de tot felul prin care trece o adolescentă într-un oraș de provincie, Messina, privite din perspectiva femeii de treizeci și ceva de ani care s-a întors pentru cîteva zile acasă. (…) Adio, fantasme e interesant, scris cu inteligență și sună bine în traducerea Ceraselei Barbone (…)

Nadia Terranova scrie cu lejeritatea rostirii într-un registru al fantasmelor susţinute de dorinţa de a le anula prezenţa prin retrăirea unor noi experienţe, care să argumenteze că niciodată tragismul unei situaţii nu atinge apogeul, ci poate fi „întoarsă”, precum refluxul mării, spre a aduce o nouă poveste în spaţiul de emisie al unui radio dorit pentru funcţia sa cathartică. Romanul Adio, fantasme se conturează ca un reper pentru romanul modernităţii, al celei grefate pe un stil evocator cu valenţe de catalizare a introspecţiei psihologice neosten­tative şi cu atît mai mult persuasive.