Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 până în zilele noastre

Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic e, cum spuneam, admirabilă și își merită locul în orice bibliografie literară a modernității noastre. Ca unul care chițibușărește el însuși după autori uitați, sînt invidios pe Cristian Preda (îmi închipui ce plăcere i-a oferit cercetarea sistematică a atîtor colecții și arhive) și solidar cu el. Cu atît mai mult cu cît nu s-a oprit la surse, procedînd ca un istoric literar pursînge și documentînd pînă la a șaptea spiță și literatura secundară (de la Călinescu și Lovinescu la Paul Cernat și Mihai Iovănel). Prin comparație, m-a surprins să constat că tratamentul pe care Ioan Stanomir îl aplicase acum cîțiva ani acelorași pașoptiști era unul mai degrabă rapsodic... Or, ce oferă Cristian Preda aici e aproape o istorie antologică a literaturii. Și anume, una ghidată după un criteriu subaltern în raport cu esteticul, dar primordial față de temperatura reală a epocii.

De la Hrisoverghi şi Aricescu pînă la Vadim Tudor, rimele adunate de Cristian Preda oglindesc nu numai mersul turbulent al politicii româneşti sau cursul sinuos al mentalităţilor, ci şi împieptoşenia cu care spoiala sonoră a fost vîrîtă, măcar pentru o vreme, într-o falsă ramă estetică. Cu zvîc militant sau cu iz sulfuros, versificările rămîn pe teritoriul unei expandări balcanice care sfidează legile literaturii în timp ce îşi face, senină, calcule multieficiente.

Cartea lui Cristian Preda, marcată de un fond de sensibilitate ironică ce evocă insectarul maiorescian din “ Critice”, se află la graniţa dintre istoria politică, istoria ideilor şi istoria literară. Obiect interdisciplinar, ea impune prin dozajul, atent, de comentariu erudit şi subtilitate în identificarea acelei expresivităţi involuntare aflate în materialul ce constituie obiectul studiului ei. Cristian Preda oferă, prin acest excurs, o cale de acces în imaginarul politic al românilor: versurile ocazionale sînt redate contextului care le dă naştere şi le explică, iar conversaţia dintre istorie şi text este fecundă şi generatoare de sens. (…) Cartea lui Cristian Preda imaginează o oglindă necruţătoare aşezată în faţa noastră, alcătuită din fragmente de voci şi de timp.

(…) rămîne să privim cartea lui Cristian Preda sub specia unei excursii instructive, în cadrul căreia istoria „mare” coboară scriptic la percepţia colectivă sub forme mai mult sau mai puţin pitoreşti, la un nivel al facilităţii fără pretenţii sau al ambiţiei fără suport. 

Majoritatea textelor citate și analizate de Cristian Preda sînt, cum just observă autorul, banale. La vremea lor, au făcut obiectul, după caz, unor delicii sau enervări de moment. Uneori au avut consecințe dintre cele mai serioase fiindcă – nu-i așa? – în toate vremurile, cenzura, fie ea și desființată, veghează.(...) Nu știu în ce măsură astfel de texte au influențat cu adevărat istoria României. Știu însă sigur, iar în consolidarea acestui sentiment de siguranță cartea lui Cristian Preda dobîndește un rol de mare importanță, că ele au însoțit și comentat istoria noastră. Reprezentînd la rîndu-le o dovadă, dar și o mărturie despre meandrele ei și despre oamenii care au făcut-o.