Pluto în Scorpion

Pluto în Scorpion explorează curajos amintirile din copilărie (mai puţin inocente) sau din perioada ce face trecerea spre adolescenţă. Dan Sociu promite niște povestiri acaparante, imprevizibile, cu personaje greu de uitat.

Pluto în Scorpion este, în pofida structurii sale compozite, una și aceeași poveste. Începe într-un stil hiperrealist și percepția se tulbură pe măsură ce se adună tot mai multe mărturii ale miracolului. E ca în Uau, o trece dinspre sordid spre splendoarea percepției mistice. Primele povestiri se fixează în copilărie și nu e deloc întîmplător. Literar, acestea mi se par cele mai bune. (…) cartea lui Dan Sociu e un manifest împotriva rațiunii: lumea nu e numai cea care cade sub simțuri, cea care se lasă cercetată, demonstrată, explicată.

O serie de povestiri cu tentă autobiografică, revelatorie, un caleidoscop de gînduri și aforisme dinspre copilărie spre maturitate, cam așa s-ar putea defini, pe scurt, cartea de față. Gîndul lui Dănuț, devenit mai apoi Dan, lucrează ca o momeală în ape cînd nămoloase, cînd clare. Cu alte cuvinte, pe cît de tare incită prin spontaneitate, pe atît de mult îți dă voie să prezici deznodămîntul acțiunilor din fiecare pagină a cărții. Fără a face un secret, Dan Sociu își lasă numele la vedere, mixîndu-și gîndurile alături de personaje cu o personalitate mai mult sau mai puțin fluidă (Echeru’, Corina, Ileana, Ștefan).

Povestirile lui sînt scrise tulburător de bine, cu o sensibilitate mereu în alarmă și cu o putere de a observa omenescul care te pune des pe gînduri. Personajele lui pornesc toate de la oameni obișnuiți care au probleme de viață mărunte, extrași din furnicarul cotidian. Totuși, filtrul prin care își vede Sociu personajele, în episoade scurte, le insolitează: adică le știi, dar devin altfel decît ți le-ai fi imaginat și te trezești că pătrunzi într-o lume altfel, care e a lui Sociu și numai a lui. Banala viață zilnică, aceea pe care o poți rezuma în cîteva cuvinte, cu senzația că e înțepenită în mai nimicuri, își dezvăluie, în povestirile lui, irepetabilul fiecărei zile și al fiecărui gest, care merită, descoperi, toată luarea-aminte.

(…) în cel mai recent volum al său, Pluto în Scorpion, apărut la Editura Polirom, Dan Sociu coboară metafizicul în lumea lui mizeră, plebeizată, și demonstrează că cele două lumi – a transcendenței trăite la modul extatic și a realității imediate, triste și brutale – pot avea un punct de întîlnire. Nu poate fi totul doar mizerie, traumă, sărăcie și boală. Viața nu poate fi doar asta – un maraton pentru supraviețuire, o promisiune că mîine va fi mai bine, deși niciodată nu e mai bine. Dan Sociu este unul dintre scriitorii de azi care înțeleg cel mai bine lupta dată de om cu viața. Lumea lui este lumea homeleșilor, a dependenților de droguri și a nebunilor, care refuză realitatea și care sînt refuzați, la rîndul lor, de ea. Societatea îi respinge. Dezumanizată și dezumanizantă, ea este interesată doar de „poveștile de succes“, închizînd ochii în fața mizeriei și a suferinței păturii de jos, a celor pentru care succesul se măsoară doar în supraviețuirea de pe o zi pe alta. Lumea pe care o scrie Sociu este, în definitiv, lumea bieților învinși ai vieții, ținuți la periferia existenței de o societate impasibilă și necruțătoare.