O viaţă mai bună

Simpatica, optimista si energizanta precum o comedie romantica frantuzeasca, prin care sabloanele despre cautari si relatii umane salvatoare evita plictisul, iar lejeritatea scenariului capata mereu acea aura de magie pusa pe seama ratacirilor prin fascinantul (intru eternitate) Paris. Asa poate fi descrisa cartea O viata mai buna, in care Anna Gavalda vorbeste din nou despre foamea de afectiune a unor tineri debusolati ce ajung sa-si ia dramele in ris cu autoironia chic, devenita accesoriul indispensabil al nonsalantei boeme ce trebuie afisate pe malurile Senei, cutreierate dupa noptile albe. Nu stii daca o fi de vina modul in care Anna Gavalda picura speranta in situatiile apasatoare sau pur si simplu vraja atribuita decorului parizian, pentru care unii ar suporta si marile suferinte venite in acelasi timp, atita vreme cit ar avea ocazia sa desfaca firu-n patru la masa unei cafenele faimoase ori pedalind pe un bulevard elegant. Cert este ca dramele protagonistilor din acest roman ajung sa te inveseleasca, nu sa te zguduie. Ce-i drept, ei au deprins arta indurarii cu stil, autoironie si acea dezordine afectiva ce devine o dovada de necontestat a esteticii emotionale in orasul paradei cochet-boeme.

Ana Gavalda este una dintre cele mai apreciate romanciere franceze contemporane. Cărțile ei ajung imediat bestselleruri, traduse în toată lumea, iar O viață mai bună nu face excepție, scriitoarea avînd un fel unic de a descrie cotidianul, de a ne dezvălui că ne putem desprinde de pămînt dacă ne dorim fierbinte să ne crească aripi.

Cele două narațiuni care reunesc protagoniști similari, captivi în stări de spirit similare, generice și familiare pentru generațiile ultimelor decade (care au traversat acel purgatoriu depresiv al tranziției insinuante și deloc tranșante de la tinerețea spectaculoasă la maturitatea îngustă în posibilități) vorbesc despre prilejurile nebănuite, nenecesare și totuși suficiente care ne întemeiază schimbările de viață. O schimbare majoră nu are nevoie nepărată de evenimente spectaculoase, de revelații instalate pe o coloană sonoră cu muzică corală. Uneori avem nevoie doar de puțin absurd, de puțin ridicol, de un mic scurtcircuit cotidian pentru a ne deștepta, pentru a descoperi pur și simplu frumusețea lucrurilor mici din care se naște atitudinea potrivită pentru a împlini proiectele mai mari.