Între mit şi bagatelizare. Despre reconsiderarea critică a trecutului, Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa anticomunistă din România

Volumul Intre mit si bagatelizare. Despre reconsiderarea critica a trecutului este structurat in trei mari capitole. Cel dintii, Cultura mistificarii, contine citeva subcapitole, puncte de reper esentiale, cum sint Extremistii de dreapta si comunismul, Legionarii si represiunea stalinista, Convergente intre exilati si regimul postbelic de la Bucuresti, Instrumentalizarea nationalismului antebelic. Cel de-al doilea mare capitol, Crearea miturilor postcomuniste ia in discutie, in principal, „Partizanii anticomunisti: motivatii personale si ideologice privind alaturarea la grupurile de gherila”, avind drept studiu de caz pe Ion Gavrila Ogoranu. Doesebit de sugestiva este si evocarea evolutiei ideilor si gesticulatiei nationalist-extremiste in perioada 1990-2015, substanta capitolului Recuperarea fascismului rominesc. In esenta, un volum ce musteste de informatii de arhiva, de interpretari si referinte esentiale pentru o rescriere a istoriei postbelice a regimului comunist si a relatiei acestuia cu nationalismul radical, o carte de referinta, intre altele si pentru bibliografia cvasi-exhaustiva a fenomenelor cercetate, si care ar merita sa faca obiect de studiu in facultatile de istorie atit in Romania, cit si in R. Moldova.

Bazata pe o bibliografie considerabila (35 de pagini), pe bogate investigatii de arhiva si de presa online, cu note de subsol amanuntite acoperind adesea jumatate de pagina si la fel de interesante ca suprafata, cu o sectiune iconografica elocventa la final si o Addenda documentara care poate fi considerata o carte in carte, Intre mit si bagatelizare… are, in multe privinte, meritul unei premiere: o istorie intelectuala a legionarismului romanesc – cu toate fazele sale: codrenista, simista, postsimista… – si a continuitatilor sale din comunism si postcomunism. Nu una exhaustiva, fara doar si poate, dar o premisa pentru noi sinteze. In plus, o istorie detectivistic-rocambolesca, publica si privata, amplu garnisita cu mostre lamuritoare de texte mobilizatoare – poeme, rugaciuni-manifest, apeluri s.a.m.d.

Dimpotrivă, lipsa unei reacții consistente împotriva legitimării postcomuniste a legionarismului, așa cum a observat-o și explicat-o foarte bine Michael Shafir, ar trebui să ne îngrijoreze. La fel cum ar trebui să ne îngrojoreze și ceea ce Michael Billig a numit „naționalism banal”: simbolistica naționalistă latentă, neconștientizată de către protagoniști ca aparținînd unei ideologii specifice și în același timp nocive, poate fi activată spontan în anumite împrejurări, conducînd, în combinație cu alți factori, la o fragilizare a democrației per ansamblu. Să nu ne bucurăm deci că Partidul România Unită nu a reușit să intre în Parlament la alegerile din 2016, sau că nelegionarismul și dacismul sînt discursuri lipsite de un viitor politic menționabil. Dacă ne uităm la popularitatea stereotipiilor împotriva minorităților etnice, religioase și sexuale, cuplate cu un anti-europenism național-populist necritic, care mai degrabă ascunde decît relevă carențele Uniunii Europene responsabile pentru derapajele neoliberale din ultimii ani – vom constata că avem mai multe motive de nemulțumire decît ar părea la prima impresie. Dar, vorba filosofului Baruch Spinoza, înainte de a ne bucura sau, în cazul de față, de a ne întrista, trebuie în primul rînd să înțelegem.