Manuscrisul fanariot (ediţie de buzunar)

Şi pentru mersul capricios al istoriei literaturii, ţinînd cont de anii aproximativi ai scrierii cărţilor, Solenoid şi Manuscrisul fanariot se adaugă magistral altor cărţi care nemuresc artistic Bucureştiul, această viitoare Troie a românilor… Din acest punct de vedere, probabil Manuscrisul fanariot este mai mult sau altceva decît Principele, deoarece cineva spunea că după acel roman nu te mai poţi raporta la acele vremuri… dar ce prilej să ne aducem aminte şi de Nicolae Filimon şi, de ce nu, şi de Levantul!

Punînd alături Mătase a lui Baricco și Manuscrisul fanariot al Doinei Ruști, aș afirma că metamorfozele, mai degrabă decît faptele receptive și actele explicabile, sînt țesute în structuri narative noi. Tema discursului se întrepătrunde cu extraordinarele povești de dragoste din cele două romane, susținute, la Baricco, de ritmurile neobișnuite ale vieții, mereu în mișcare, și de frenezia absolută în romanul Doinei Ruști, plasat într-un cadru balcanic. Ambele personaje masculine par să se comporte ca un fir de aur într-o uriașă pînză, ca prizonieri ai alegerilor lor.

Sigur, cadrul este fanariot, dar romanul este contemporan. Și nu este neapărat un roman istoric. În ceea ce privește realitatea prezentului, văd istoria transformării argumentelor anticorupție și projustiție într-un discurs care justifică astăzi malversațiunile financiare și cere clemență pentru hoți ca pe un veritabil manuscris mafiot. Eroul Manuscrisului fanariot își pierde libertatea și moare rob, cu toți copiii lui, sucombînd nu numai pasiunii sale, ci și cinismului și cruzimii celui care avea puterea să impună regulile jocului. Fiți atenți deci la ce acceptați. Literatura nu este niciodată numai ficțiune. Iar manuscrisul mafiot se scrie sub ochii noștri.

Vă recomand cu drag acest roman incredibil, mai ales dacă sînteți adepții literaturii române contemporane de valoare! În condițiile unui regres cultural la nivelul societății actuale, scriitori precum Doina Ruști ne onorează prin creația lor, ne dau speranță și ne amintesc faptul că valorile există cu siguranță, dar că ne rămîne nouă să le descoperim și să le apreciem.

(…) povestea Manuscrisului redactat în acele zile vorbeşte despre o alegere supremă şi universală pe care omul e chemat să şi-o asume încă de la începutul timpului, aceea dintre datorie şi iubire. Ce e de făcut atunci cînd ca om liber te îndrăgosteşti de o ţigancă aflată în şatra boierului? Ce înseamnă să fii legat fiinţial de o singură fiinţă, şi aceea o sclavă? Simţi binecuvîntarea aşternută în sufletul tău, dar ghilotina ce ţi s-a înălţat deasupra spiritului?