Născut într-un ceas bun. Memorii (1935-1975)

Intr-un interviu pe care i l-am luat acum mai bine de zece ani, l-am intrebat pe David Lodge ce este mai important intr-un roman: prima fraza, intriga, constructia „tehnica” sau finalul? Raspunsul a fost amplu si elaborat, dovedindu-mi ca Lodge isi construieste fiecare carte cu mare atentie, ca un arhitect care urmeaza si tendintele epocii, dar este atent la linii, functionalitate, durabilitate: «In mod sigur, nu prima fraza, nici primul paragraf: poate fi un mod de a atrage atentia cititorului, dar trebuie sa ii sustii acest interes, altfel cartea nu va insemna nimic pentru el. Finalul este mult mai important, pentru ca modul in care se incheie o carte te ajuta sa transmiti mesajul final despre personaje si chiar despre viata, in general. Rareori stiu de la inceput cum va fi sfirsitul unei carti, pentru ca modific tot timpul intriga pe parcursul scrierii. Asa ca finalurile sint importante, dar trebuie sa-ti faci cititorul sa ajunga la ele. Asta se face de obicei prin intriga si constructia tehnica – sint elemente importante pe care nu le poti separa. Pentru ca ai materialul pentru carte si diferite feluri de a spune acea poveste, inclusiv prin limbajul folosit. Un roman este produsul a nenumarate alegeri si decizii despre forma, care ii decid efectul asupra publicului.»

Omul din spatele fictiunii lui David Lodge intriga, dar nu prin nonconformism, evenimente bizare sau intimplari spectaculoase care sa-i fi proiectat traiectoria de scriitor, ci prin insasi simplitatea vietii sale. (…) Pe linga principalele evenimente din viata sa si evolutia gindirii proprii, David Lodge face o descriere amanuntita a Angliei postbelice, a societatii engleze, a sistemului universitar englez, comparat uneori cu cel american. Nu trebuie uitata nici prietenia strinsa cu Malcom Bradbury, care, prin sfaturile si personalitatea sa, a contribuit la filonul comic ce avea sa ii devina lui David amprenta literara. (…) David este un om ,,de moda veche”, inhibat in primii ani ,,de scrupule morale si de firea mea excesiv de precauta”, dar constient de propriile greseli si care nu ezita sa critice institutiile care l-au definit, jucindu-se cu dilemele morale din viata sa in plan literar, egocentric pe alocuri, un om care la nivel profesional a imbinat cu succes doua cariere pe care si le-a dorit inca de la saisprezece ani – cea de romancier si cea de profesor – dar pentru care familia si prieteniile formate au jucat de asemenea un rol central in ceea ce avea sa devina scriitorul David Lodge.