O nouă speranță

O noua speranta este o carte in stil clasic, despre viata unei femei nefericite si misterioase din aristocratia Parisului. Ramine pentru cititor sarcina de a descoperi daca aceasta femeie poate deveni cu adevarat fericita prin iubire sau iubirea, in cazul ei, este doar o amagire.

Roman al iluziilor necesare, dar si al deziluziilor redate in tonalitati nietzscheene, O noua speranta e, in acelasi timp, o radiografie a unui univers bine cunoscut scriitoarei: lumea aristocratiei pariziene, cu corvezi, cutume si conventii, o lume cu un orizont al existentei limitat de rigori trasate de secole. In ce masura libertatea si implinirea, intelectuala si sentimentala, ii sint ingaduite unei femei intre aceste linii despartitoare e, pina la urma, intrebarea care dirijeaza cursul intregii povesti; una care are suficiente date sa atraga cititori nefamiliarizati cu opera Annei de Noailles – o scriitoare subtila, patrunzatoare, cu un gust pentru micile razvratiri cotidiene, care, cu siguranta, merita urmarita in noi traduceri.

O noua speranta, scrisa in limba franceza, este povestea unei aristocrate franceze de la inceputul secolului al XX-lea, care cauta cu disperare sa fie iubita, aruncindu-se cu insistenta in tot felul de aventuri, care nu fac decit sa ii sporeasca tristetea si nefericirea. Este casatorita cu un barbat care nu ii intelege elanurile sentimentale si nu considera pasiunea un ingredient necesar unei casnicii. Sabine de Fontenay este o Emma Bovary ceva mai moderna si mai inclinata catre analize psihologice de finete. Povestea ei de dragoste cu Philippe Forbier este un prilej bun de a sonda adincurile relatiilor extraconjugale, reflectorul mutindu-se de la Sabine la Philippe, un barbat incapabil sa se decida intre tinara lui amanta si sotia pentru care simte mai degraba mila si responsabilitate decit iubire. Barbatul crede ca le va putea pastra pe amindoua, separind cele doua vieti aflate intr-un echilibru precar si obositor. Dar Sabine accepta doar solutii radicale, transarea clara a ambiguitatii. Incapabila sa obtina fericirea pe care si-o imagina si dorindu-l obsesiv pe barbatul care nu isi poate parasi sotia, ea se sinucide. Este epoca marilor pasiuni, care se sfirsesc tragic, a acelor iubiri totale care fac deliciul societatii pariziene de la inceputul secolului al XX-lea. Dincolo de parfumul epocii, O noua speranta (titlu ironic din pespectiva finalului tragic) este povestea cautarii eterne si iluzorii a fericirii supreme prin celalalt…

Pe masura ce cadrul se schimba, personajul evolueaza pina ce atinge o oarecare libertate de actiune. Sabine de Fontenay, caci ea este eroina romanului, reprezinta eternul feminin. Din punct de vedere social, este o aristocrata care gusta cu nesat viata inceputului de secol XX, la Paris et ailleurs. Natura boema si complexa, este atrasa de tot ceea ce o face sa plonjeze in necunoscutul visarii. Fie ca e vorba despre discutiile cu Marie de Fontenay, cumnata ei, fie despre pasiuni si plasmuiri, Sabine pare sa caute mereu altceva. Dupa moartea mamei, singura companie de care se mai bucura era cea a guvernantei. La scurt timp dupa casatoria tatalui ei, Sabine decide sa se marite cu Henri de Fontenay, un barbat pasionat de stiintele exacte si un sot pe care se putea bizui. Cit de bine pune in valoare autoarea, ori de cite ori se iveste ocazia, contrastul dintre cei doi: Sabine melancolica si idealista, iar Henri un spirit pragmatic si rece! Pina la urma, tocmai acest lucru va macina casnicia lor.