Lîna de aur. Călătorii și călătoriile în literatura română

E. I.: Recompuneti o istorie a principalelor calatorii romanesti si a cadourilor cu care calatorii s-au intors in tara.

Stilul si mobilitatea privirii autorului au, si in acest volum, forta de a tine treaza si de a dilata atentia cititorul. Scriitura vioaie, mustind de ironie comprehensiva, constituie alt punct forte, asa cum se poate remarca si in acest fragment: «Ca si alti contemporani, Sion scrie bine cind nu vrea sa faca literatura. Amintirile lui cuceresc prin senzatia de autenticitate pe care o da aceeasi franchete a comunicarii. Povestirea cade uneori intr-un sentimentalism care era in gustul epocii, dar si in natura tinarului de atunci, privit cu indulgenta dupa atitia ani, era deci si ea autentica». Mizind pe un discurs foarte bine sustinut bibliografic, dublat de acuratetea logica, de arta citatului si de raportarea critica subtila si in acelasi timp lipsita de echivoc, Lina de aur. Calatorii si calatoriile in literatura romana acopera consistent si pregnant un spatiu gol din istoria cultural-mentalitara a romanilor.

Lina de aur… poate fi privita, desigur, si ca insumare a unor preocupari mai vechi ale autorului, concretizate in editarea mai multor calatori romantici. Capacitatea de a face istoria literara atractiva, nu doar pentru specialisti, ci si pentru un public general cultivat, fara a abandona rigorile expertizei profesionale, este din ce in ce mai evidenta in ultimele volume ale profesorului Anghelescu, de la Mistifictiuni incoace: o eruditie de scoala veche, trecuta insa prin multiple filtre critice moderne si perfect racordata la noile tendinte ale istoriografiei si comparatisticii internationale. Gresesc oare vazind in pasiunea pentru cunoasterea trecutului (care – dupa expresia lui David Lowenthal – e o tara straina) o pasiune exploratorie stimulata, dupa propriile-i marturisiri, de lecturile copilaresti din Jules Verne & Co?

G. N.: Ce posibilitati intrevedeti in cercetarea de istorie literara? Ma gindesc aici, inainte de toate, la doua subiecte pe care le-ati abordat: exilul si inchisoarea.

M. A.: Daca-mi este permis sa raspund la o intrebare atit de totala, as raspunde ca posibilitatile sint nelimitate, pentru ca, scriind despre literatura, scrii despre oamenii care se reflecta in texte si, in primul rind, scrii despre tine. Din fericire, nu cunoaste toata lumea alfabetul. Chiar daca n-ar fi o parte importanta a istoriei umanitatii, istoria literaturii este o ocupatie delectabila, care da mari satisfactii. In orice caz, daca mi s-ar da o a doua sansa, as face tot asta.



G. N.: Are sens sa calatoresti, chiar si imaginar, daca norii de deasupra fruntii nu schimba starea de spirit?

M. A.: Nu stiu, mie, in general, meteorologia imi schimba dispozitia, iar geografia si mai si. E adevarat ca, dupa ce am inceput sa calatoresc, mi-am dat seama ca a calatori in realitate si a calatori in realitatea cartilor inseamna oarecum acelasi lucru. Dar numai dupa. Deci, da, are sens. E chiar foarte important sa calatoresti, sa te asezi in alte peisaje, sa te compari cu alte geografii.