Frumuseţea va mîntui lumea și alte eseuri

Alegerea titlului unei carti de eseuri din mul­timea prelegerilor si eseurilor pe care le contine are greutate interpretativa si es­te un semn al temei dominante pentru au­tor. Aceasta alegere nu este in­tim­pla­toa­re. Sint inclinat sa cred ca asa stau lu­cru­rile si cu inspirata carte Frumusetea va min­tui lumea si alte eseuri a lui Ion Vianu. Este sal­va­rea, mintuirea prin fru^­musete, che­ia te­ma­tica a acestui volum? Nu sint si­gur ca raspunsul este afirmativ. De la pri­mul eseu care intreaba Ce este un tata? si prin mai toate meandrele medi­tative ale vo­lumului se distinge tema fi­liatiei, a ge­nea­logiei bio-psiho-culturale, spirituale si morale. Este o tema vitala pen­tru sensul dez­­vol­ta­rii individuale si in­terg­ene­ra­tio­na­le. O te­ma care la E. Erik­son se numeste ge­nera­ti­vitate, iar la psi­hologi mai apro­pi­ati de timpului nostru, precum D. McAdams si E. Scabini, se nu­meste generativitate mul­tigenerationala, care asigura dezvol­ta­rea identitatii peste timpuri si urgii. (…)

(...) Frumusetea va mintui lumea, carte aparent compozita, aparent compusa din eseuri grupate pe cinci arii tematice, tratind succesiv despre paternitate, memorie, politic, estetic si mistic – dar vorbind mereu, la vedere sau acoperit, despre ceea ce‑i pune intimul in frecventa de rezonanta. Ion Vianu nu e numai cel mai recent mare confesiv al literaturii noastre de azi; el e si cel mai secret confesiv, daca pot spune astfel. De regula, confesiunea inseamna tocmai eliminarea secretului; cumva paradoxal, Ion Vianu are nevoie de secretivitate pentru a‑si putea articula confesiunea. Consider aceasta o mare calitate a scrisului sau.