Harald și luna verde

Harald si luna verde se apro­pie mai mult de asteptarile cititorului de roman: are o poveste intinsa pe tot secolul XX, in Romania si Eu­ropa, are personaje bine individualizate, cu destine dra­matice conditionate de nazism si comunism, are o miza majora prin istoria care nu e doar fundal, ci e tesuta in chiar cariera si viata lor cotidiana. In tema larga intra si raportul artistului cu regimurile politice, vinovatia comunitatilor, compromisurile pentru su­pra­vietuire, dualitatea fiintei umane in care convie­tuiesc cruzimea si bunatatea, ticalosia si principiul moral. Povestea nu e linear cronologica, ci se contu­reaza dintr-un puzzle de amintiri, scrisori, delatiuni, povestiri ale unor evenimente si intimplari reale, la care participa si oameni adevarati printre personaje fictive, facind si mai plauzibila lumea romanului. (...) Harald si luna ver­de e o reusita majora, cu o co­regrafie romanesca ce lasa mai putin loc de im­provizatie si cu o inte­le­gere mai profunda a mis­carilor dintre suferinta si bucurie, dintre tri­umf si ratare.

Din modalitatea de constructie a romanului deriva, prin forta epica si poematica a autoarei, toate punctele lui forte: acuitatea descriptiei si introspectiei, profunzimea observatiei morale si psihologice, rafinamentul in decupajul caracteristicilor ambientale si comportamentale, stilul exact si taios in surprinderea si circumscrierea momentelor-cheie, densa retea de corespondente, simetrii si asimetrii, analogii si similaritati, jocul subtil intre consonanta si disonanta.

Istoria aceasta dementa, de o terifianta agresivitate macro, spulberind cupluri si familii, indivizi si comunitati, este in fond protagonistul romanului: un personaj instalat in centrul unor existente si latindu-se, ca o tumora, in tot corpul social. Modul in care prozatoarea o centralizeaza si o fixeaza simbolic este de o mare inteligenta artistica. Nora Iuga evita discursul referential si retorica suprainaltata epic, digresiunile si parantezele la care romancierii curajosi erau obligati, inainte de 1990. In Harald si luna verde nu avem un narator impersonal si greu de tras la raspundere, ci eroi diferiti care suporta si sufera Istoria, fara distantare. Ei traiesc teroarea si mizeria despre care noi doar vorbim – si unul dintre meritele prozatoarei este acela de a fi creat, in mai multe rinduri, efectul de direct si de nemijlocit al experientei-limita.

As adauga chiar, pentru a-i irita pe cei convinsi ca literatura incepe cu ei, ca un asemenea roman nu putea fi scris decit de o prozatoare precum Nora Iuga, fiindca arcul sau de cerc este foarte mare, depasind cu mult cadrul de experienta al generatiei mele. Harald si luna verde il face pe cititor sa traverseze trei epoci, de la interbelicul de savoir vivre la totalitarismul socialismului real si de la acesta la originalul capitalism postrevolutionar. (…)