Iubita pictorului

Renumitului Rembrandt Harmenszoon van Rijn i se va face, de data aceasta, portretul de către scriitoarea neerlandeză Simone van der Vlugt. Cu o mare aplecare către scrierea de romane istorice, autoarei îi reușește o carte în care ficțiunea se construiește în baza unor documente autentice, făcute publice abia în anul 1965 cu privire la scandalul dintre Rembrandt și Geertje Dircx, o eroină adusă în contemporaneitate. (…) Elementele de modernitate țesute pe faptele vechi de aproape patru sute de ani o fac pe autoare să scrie, în Postfață, că Geertje Dircx este un „exemplu minunat de girl­power în secolul al XVII-lea“, iar lecțiile unei eliberări de dogmele aspre și nedrepte ale acelor timpuri arată și măsura în care, uneori, dreptatea revenea celor care nu renunțau, în ciuda drepturilor limitate pe care le aveau ca femei. Timpul nu a știut să spună, cu certitudine, dacă tabloul Tânără la ușă cu o tăblie deschisă (1645), început de ucenicul Samuel von Hoogstraten și terminat de Rembrandt, este portretul lui Geertje. Însă intimitatea unei vieți care încălcase jurământul unei iubiri, în loc să-l apere, iese la iveală în biografia lui Rembrandt prin penelul curajos mânuit de Simone van der Vlugt.

Cum stilul scriiturii este (…) simpluț, dar neplictisitor datorită unor detalii care prezintă epoca și acțiunii mereu alerte –, ce atrage atenția la acest roman este portretul lui Rembrandt. (…) Cu siguranță, portretul pe care Simone van der Vlugt i-l face lui Rembrandt prin ochii lui Geertje Dircx va stârni interesul și comentariile iubitorilor de pictură. În cheie ceva mai contemporană, Geertje (de altfel și Catrijn) este o luptătoare în numele feminismului. Puțini sunt cei dispuși să sprijine sau să-i dea dreptate unei femei. Puțini sunt cei care au urechi pentru vocea femeii. Puțini sunt cei care pot privi o femeie dincolo de un obiect sexual sau de profilul de menajeră. Iată că Simone van der Vlugt, pe seama unei atente documentări, reușeș­te să facă puțină lumină în acest cadru, în care bărbatul – mai mult sau mai puțin faimos, mai mult sau mai puțin căzut sub puterea exercitată de religie – are întotdeauna dreptate.

Cu un stil sec, ce mixează detaliile istorice cu cele fictive, Simone Van der Vlugt redă perfect atmosfera Amsterdamului din secolul al XVII-lea, cu casele lui colorate, canalele de apă, bogații locului și forfota ademenitoare a orașului în sezonul cald. Ea reface și atmosfera din casa lui Rembrandt (aflată într-un cartier al artiștilor și comercianților mai înstăriți) care era mai mereu animată de ucenicii pictorului și de comanditarii care ofereau bani grei pe tablourile sale. Reînvie momentele de creație, când tablouri prețioase prindeau viață sub pensula lui. Scoate la lumină caracterul pictorului: nu prea social, invidios, răzbunător, risipitor, de o ură și o violență care puteau atinge, unori, forme extreme.