Multă forță și un dram de gingășie

Noul roman al lui Andrei Dósa, Multă forță și un dram de gingășie (Polirom, 2021), revizitează, sub pretextul autobiografic, perioada adolescenței, pentru a interoga și a reflecta asupra rătăcirilor și eșecurilor care o definesc. (…) fragmentarismul, amestecarea planurilor narative, intercalarea unor „micro” povești arată că proza mizează mai degrabă pe construcția unei voci decît a unui plot propriu-zis. Tocmai de aceea, furia, confuzia și eternul sentiment al ratării pe care naratorul și le reactivează prin recursul la trecut conturează o anumită atmosferă, acompaniată și de accente lirice.

Multă forță și un dram de gingășie este un roman al maturizării, al dezvoltării psihice și fiziologice, dar și roman al frustrării și al încercării aproape disperate de integrare într-o societate alienată, schizoidă, fracturată între români și maghiari, de adaptare la un set de reguli, cutume, obișnuințe ale locului, care constituie lumea înconjurătoare și cu care, de fapt, personajul principal nu poate rezona instinctiv.

Multă forță și un dram de gingășie se prezintă ca un roman bine scris, cu multe pagini memorabile și cu incursiuni palpitante în miezul incandescent al gîndurilor celor mai ascunse.

Metoda narativă e autoanalitică, meticuloasă și puțin rigidă, cu o poveste cu nenumărate căi de intrare și ieșire. Bildungsroman, Multă forță și un dram de gingășie este și un roman ludic și lasă senzația că în individualitatea personajului din roman se împlinește acea lipsă de gingășie care se reflectă în lume. 

Cu miez autobiografic, cu o ironie şi un umor stăpînite pe deplin de autor, Multă forţă şi un dram de gingăşie dovedeşte direcţia spre care porneşte hotărît scriitura lui Andrei Dósa. Împletite cu o căutare a propriului sine, la pachet cu dezamăgiri şi surprize, reacţiile sînt fireşti şi autentice, într-un cadru din care protagonistul nu ştie încă în ce mod ar putea să iasă, să se desprindă de tot ceea ce crede că face parte din el şi pe care, în acelaşi timp, îl respinge.