Spune-mi o poveste, te rooog!.Ghid practic pentru părinții care cred în puterea cuvintelor

Descriere

Traducere de Lidia Dumitru

Poveștile sunt vitale pentru dezvoltarea copiilor, fie că e vorba de echilibrul lor emoțional, de bogăția limbii, de capacitatea de adaptare sau de sentimentul de apartenență. Secretul stă în bucuria de a vorbi cu copilul tău, în plăcerea de a citi o carte sau de a istorisi povești împreună. Elaine Reese, psiholog de formație, cercetătoare și mamă la rândul ei, prezintă în această carte rezultatele studiilor realizate de ea pe teren, cu sute de copii și părinți, de-a lungul a nu mai puțin de 15 ani. Sunt detaliate aici tehnicile care funcționează cel mai bine în fiecare etapă de dezvoltare în parte, de la copii foarte mici până la adolescenți, inclusiv copii cu întârzieri de învățare sau cu temperament dificil. Găsim sfaturi chibzuite pentru părinții care se confruntă cu probleme foarte actuale: cum pot beneficia totuși copiii de pe urma poveștilor cu care se intersectează inevitabil, prin intermediul internetului și al tehnologiei de tot felul? În ce măsură diferă poveștile istorisite fetelor, respectiv băieților, și de ce? Cum se pot bucura copiii de povești împreună cu părinții lor, în cazul în care aceștia se separă sau divorțează? Vom vedea apoi că părinții pot și trebuie să cultive încontinuu ritualul poveștilor în familie chiar și după ce copiii cresc – și mai ales după ce aceștia devin ei înșiși părinți. Sunt îndrumări bine întemeiate, general valabile și la îndemâna oricui, motiv pentru care această carte merită un loc în biblioteca fiecărui părinte.

„Această pledoarie pentru poveste vă va captiva, cu observațiile sale de nezdruncinat, cu mărturiile nemijlocite ale atâtor părinți și copii și cu poveștile sale întrețesute, ce aduc laolaltă familii și generații întregi.“ — Dr. ROBYN FIVUSH, Emory University

„Cercetarea științifică se împletește cu înțelepciunea dobândită prin experiență în această carte, prin care Elaine Reese se adresează părinților, dar și educatorilor și tuturor celor preocupați de bunăstarea copiilor.“ — DAVID K. DICKINSON, Vanderbilt University