Arta de a mânca puţin mai puţin

Descriere

SupleÅ£ea e o comoară pe care o poÈ›i purta cu tine oriunde, cu toată uÈ™urinÈ›a, mai valoroasă decât orice diamant. O comoară de care te poÈ›i bucura în fiecare secundă, dacă È›i-o doreÈ™ti cu adevărat È™i o respecÈ›i cum se cuvine. Cu cât viaÅ£a devine mai uÅŸoară, cu atât capătă mai multă greutate.

PorÅ£iile mici, secretul supleÅ£ii • De ce regimurile de slăbire eÅŸuează? • Cum să „ronţăi“ inteligent. Excesul ponderal, o suferinţă dublă • Cum să mănânci frumos ca să mănânci puÅ£in • Mamezara, minunăţiile culturii japoneze • AlimentaÅ£ia ÅŸi anturajul • Ritualuri de frumuseÅ£e suplă • Mâncarea industrială ÅŸi mâncarea gătită acasă • Provizii inteligente • Mai mult decât puÅ£in ÅŸi nici urmă de chin: voilà la joie de vivre!

Înainte de a începe să mănânce, o familie japoneză - sau un japonez care mănâncă singur acasă ori la restaurant - îÅŸi împreunează întotdeauna mâinile, în semn de mulÅ£umire pentru mâncarea pe care o are pe masă. Pentru japonezi, este un moment încărcat de sacralitate. Japonezii din Kyoto, cei mai tradiÅ£ionaliÅŸti, mănâncă frugal: o supă cu miso, un bol cu orez ÅŸi legume în saramură. Doar din când în când îÅŸi oferă câte o ieÅŸire la restaurant – dar neapărat la un restaurant de excepÅ£ie. Pentru ei, să mănânci prea mult, la modul cotidian, e vulgar ÅŸi deplasat. În Japonia, sănătatea ÅŸi dieta sunt ridicate la rang de filozofie. Dintotdeauna, pentru un japonez, mai mult decât supleÅ£ea, È™i echilibrul ÅŸi longevitatea decurg din hrană, iar armonia psiho-corporală e regină.

„M-am dorit întotdeauna să scap de câteva kilograme È™i am început să acord atenÈ›ie greutății excedentare È™i motivelor care o hrănesc. Trăiesc de foarte mulÅ£i ani în Japonia, Å£ara cu cel mai mic număr de obezi din lume, È™i sunt fascinată de ade­vărata artă cu care poporul japonez îÅŸi cultivă supleÅ£ea. AÅŸa a apărut acest Minçavi, care ne dezvăluie cum să mâncăm mai puÅ£in, mai sănătos, mai rafinat ÅŸi cu mai multă plăcere. Pe scurt, cum să ne dobândim supleÈ›ea, È™i, mai ales, cum să o păstrăm.“

Dominique Loreau