Cîntec de leagăn

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Într-o societate în care superficialitatea devine normă și realitatea se dizolvă în fluxul constant al informației, Chuck Palahniuk, prin romanul său „Cântec de leagăn”, ne propune o reflecție profundă asupra puterii cuvântului și a efectelor sale, adesea neașteptate. Romanul, tradus de Radu Gârmacea și publicat la Editura Polirom, se înscrie în stilul inconfundabil al autorului, o îmbinare de satiră socială, suspans și elemente suprarealiste.

Povestea îl are în centru pe Carl Streator, un jurnalist însărcinat cu scrierea unui articol despre sindromul morții subite la copii. În timpul documentării, el descoperă o legătură macabră între decesele misterioase și o carte veche de poezii pentru copii, un volum de „cântece de leagăn africane”. Aceste rime aparent inocente se dovedesc a fi, de fapt, incantații mortale, capabile să provoace moartea instantanee a oricui le ascultă.

Pe măsură ce Carl aprofundează misterul, el se alătură unui grup de indivizi la fel de excentrici ca și el – o ecologistă radicală, o specialistă în ocultism și un avocat cinic – toți implicați, într-un fel sau altul, în proliferarea acestor incantații. Descoperirea lor nu se oprește însă la simpla identificare a versurilor ucigașe, ci se extinde spre un plan mult mai amplu: distrugerea lumii prin răspândirea în masă a acestor cântece de leagăn.

Palahniuk explorează cu măiestrie tema limbajului ca armă, arătând cum cuvintele, indiferent de intenție, pot avea consecințe devastatoare. „Cântec de leagăn” este o parabolă despre puterea distructivă a informației și despre responsabilitatea morală a celor care o manevrează. Dincolo de elementul fantastic, romanul abordează critici subtile la adresa consumerismului, a culturii de masă și a obsesiei pentru senzaționalism. Personajele lui Palahniuk sunt adesea marginali, anti-eroi care reflectă angoasele și contradicțiile lumii contemporane.

Stilul narativ este tăios, direct, cu fraze scurte și impactante, specifice lui Palahniuk. Umorul negru și sarcasmul sunt prezente pe tot parcursul cărții, oferind un echilibru necesar în fața tematicii sumbre. Cititorul este provocat să-și pună întrebări despre natura realității, despre limitele etice ale cunoașterii și despre forța, atât creatoare, cât și distructivă, a limbajului. „Cântec de leagăn” nu este o lectură confortabilă, ci o experiență care zdruncină și provoacă, lăsând în urmă un ecou persistent al ideilor sale tulburătoare. Este o carte pentru cei care caută dincolo de aparențe, dispuși să exploreze latura întunecată a condiției umane și a societății moderne.