Crocodilul albastru

«Suita aceasta de versuri impregnează sufletul copilului cu armonie, frumuseţe şi gingăşii. Este lumea înconjurătoare prinsă în mreaja dulce a poeziei, în rime bogate şi ritmuri jucăuşe.
Sub forma acestui joc artistic, poezia devine asimilabilă. Copilul nu face efortul de a asculta aceste versuri ; aşteaptă cu uimire şi încântare curgerea lor imprevizibilă :
„Chiri, Chiri-Greieruşul
A-ntâlnit ieri cărăbuşul,
Pe poteca din Mormùre,
De duce spre rugi de mure : // [...] //
– Greierică Greieruş,
Am văzut al tău arcuş
Cu două fire de iarbă
Chiar la Barbă-Cot în barbă :
– Du-te repede şi ia-l,
Chiar acum urcă pe deal !“
Volumul [Crocodilul Albastru, de Ion Pachia-Tatomirescu] aduce o poezie în care emoţia e potenţată, [unde] se simte bunul gust, suflul folclorului care dă viaţă acestei lumi expresive pentru copil.
Pentru că fiinţele din aceste versuri sunt deja impregnate de antropomorfism, iar poetul le creează o atmosferă poetică propice acestei existenţe [...]»
(Ioana Ricus, «Crocodilul Albastru», Bucureşti, 14 noiembrie, 1970 ‒ cf. «„Corola“ de sub lupa criticii despre opera lui Ion Pachia-Tatomirescu, antologie întocmită de Marin Breiu şi Gabriela Pachia, Timişoara, Waldpress, ISBN 978-606-614-283-0, 2021, p. 45 sq.).