Albastru pur

Acţiunea se petrece pe două planuri: unul în secolul XVI şi unul în secolul XX. Primul plan îi are în centrul atenţiei pe membrii familiei Tournier, hughenoţi din Franţa. Al doilea o urmăreşte pe Ella Turner (strămoaşă a familiei Tournier) venită din America în Franţa, însoţindu-şi soţul arhitect şi care venise pentru o nouă slujbă. Ajunsă aici simte chemarea sângelui, hotărând astfel că trebuie să facă cercetări şi să descopere cine au fost cu adevărat Tournierii (Hannah şi Jean, Etienne şi Isabelle cu copiii lor Petit Jean, Jacob şi Marie). De ce unele nume au străbătut secolele şi au rămas în familie iar unele nu? De ce avea visul acela plin de albastru şi recita plângând prin somn versuri dintr-un psalm? Misterul este peste tot în carte şi asta m-a făcut să o citesc într-o singură zi. Lectura e foarte uşoară şi plăcută, deşi unele lucruri mi-au displăcut sau m-au indignat.

Nu voi vorbi despre lucrurile care mi-au displăcut în ceea ce priveşte subiectul, nu cred că are relevanţă deoarece ţin doar de nişte concepţii proprii despre viaţă. Nota i-am dat-o mai mică deoarece în comparaţie cu alte cărţi citite nu este fantastică deşi, după cum am spus, nu mi-a displăcut mai ales că acţiunea te ţine pe jar şi cauţi să descoperi cât mai multe.

Mi s-au părut însă ambigue multe chestii în carte, aspecte neelucidate suficient şi cărora autoarea le-a mai luat din importanţa acordată la început. Moartea lui Marie este bizară cât şi comportamentul tatălui în decizia bruscă de a muta dispunerea hornului şi vetrei ce trebuiau construite în noua lor casă din Elveţia (ei fiind fugiţi din Franţa, regiunea Cévennes din cauza persecuţiei hughenoţilor – protestanţii francezi). De asemenea nu se spune a cui erau osemintele găsite sub vatra fostei ferme Tournier din Franţa. Eu ştiu că uneori trebui păstrat misterul chiar şi la finalul cărţii însă aici mi-au dat impresia de scăpări şi nu detalii premeditate.

Aspecte care nu mi-au mai plăcut: traducerea este destul de precară, am întâlnit greşeli gramaticale (de ex la pag. 142: Am manevrat registrul cât am putut de atentă), de editare (de ex la pag 313: în ciuda ploaii). La început am crezut că traducătoarea a dat-o-n bară şi cu termenul inform însă la cercetări mai amănunţite am aflat că este varianta cuvântului diform (care se referă strict la fiinţe sau părţi ale corpului) corespunzătoare materiilor.