19 trandafiri

Am tot amânat să citesc cartea, citind mai întâi altele ce erau mai din timp pe lista de citit. Tot mă uitam la ea și parcă nerăbdarea și gândul că îmi place cum scrie Eliade mă făceau să sar peste alte cărți și să o citesc pe ea, dar în același timp ceva îmi spunea să nu o deschid.

Titlul îmi inventa deja în minte fel și fel de povești, însă nici una dintre ele nu s-a regăsit în carte. M-am întristat, citeam și tot îmi spuneam că nu are cum să fie scrisă de Eliade, căci mie-mi plăcea scrisul lui, iar cartea aceasta era ca un ghem de ață încâlcit de nu mai reușeam să o scot la capăt cu lectura, nu reușeam să deslușesc ce vrea să spună... Am continuat să citesc cu speranța că undeva, între două pagini, am să-l regăsesc pe acel Eliade îndrăgit de mine... dar nici asta nu s-a întâmplat.

În centrul acțiunii se află scriitorul Anghel Dumitru Pandele și secretarul lui devotat, Eusebiu Damian. Într-o zi, pe neașteptate, apare în biroul scriitorului un tânăr, Laurian Serdaru, ce afirmă că este fiul acestuia. Laurian încearcă să-l convingă pe scriitor de acest lucru relatând diferite momente din tinerețea lui, însă acea perioadă pare a fi complet ștearsă din memoria lui Pandele.

Împreună cu logodnica lui, Niculina Nicolae, Laurian încearcă să-l facă pe ADP să-și aducă aminte de întâlnirea cu mama sa, o tânără actriță ce trebuia să joace într-o piesă de teatru scrisă de scriitor, în diferite spectacole experimentale și mistice pe care le joacă în trupa de teatru condusă de Ieronim Tănase. Spectacolele ajutau la evadarea din timpul prezent și reîntoarcerea în trecut pentru a putea înțelege și medita la anumite momente. Scriitorul e fost atât de atras de acestea, încât se apucă din nou de scris piese de teatru. Toată treaba de la birou rămânea în sarcina lui Eusebiu, acesta fIind foarte surprins de reacțiile și noul comportament al lui ADP. Scriitorul îi urma pe tineri prin turneele lor și asista la toate spectacolele acestora.

Înainte de a porni într-un nou turneu, Pandele îi făgăduiește lui Eusebiu că-l va cununa la întoarcere și îl roagă în același timp să-l acompanieze. Călătoria lui Eusebiu alături de scriitor și echipa de teatru se dovedește a fi de-a dreptul misterioasă întrucât, la un moment dat, ajungând într-un loc asemănător cu locul în care ADP o întâlnește pe mama lui Laurian, ceilalți dispar într-un mod neexplicabil, iar el se trezește într-un loc pustiu, singur și complet dezorientat. Dispariția scriitorului Pandele atrage atenția autorităților, iar când Eusebiu încearcă să le descrie locul în care erau înainte de a se despărți de ceilalți... nimeni nu îl crede pentru că acel loc nu există și astfel se presupune că Pandele ar fi murit! Totuși, prin acele buchete de 19 trandafiri pe care Pandele le trimite frecvent logodnicei lui Eusebiu, acesta încearcă să le comunice faptul că trăiește și că a reușit să se transpună într-un alt timp și o altă dimensiune.

Față de celelalte cărți ale autorului pe care le-am citit și mi-au plăcut foarte mult, aceasta mi s-a părut greoaie, cu foarte puțină acțiune și suspans... poate pentru că-i ultimul lui volum de povestiri, ori poate nu l-am citit la vârsta potrivită...

“Acesta este scopul tuturor artelor: să reveleze dimensiunea universală, adică semnificația spirituală a oricărui obiect, sau gest, sau întâmplări, oricât ar fi ele de banale sau ordinare.”

“Dacă te rătăcești în somn, îți vor trebui mulți ani ca să găsești ieșirea.”

“Memoria poate fi tot atât de fatală ca și uitarea!”