La ţigănci,Pe strada Mântuleasa...,În curte la Dionis

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Volumul „La ţigănci, Pe strada Mântuleasa..., În curte la Dionis” de Mircea Eliade, apărut la editura Litera, reunește trei dintre cele mai reprezentative nuvele fantastice ale autorului, oferind o incursiune profundă în universul său mitologic și simbolic. Eliade, prin proza sa, creează o punte între realitatea cotidiană și dimensiunea sacrului, a atemporalului, invitând cititorul la o reflecție asupra condiției umane și a misterelor existenței.

„La ţigănci” este, probabil, cea mai cunoscută nuvelă din acest volum, o poveste enigmatică ce urmărește destinul lui Gavrilescu, un profesor de pian care, într-o zi caniculară de vară, se rătăcește într-un spațiu misterios, „la ţigănci”. Timpul își pierde aici coerența, realitatea se topește în fantastic, iar protagonistul se confruntă cu o serie de probe inițiatice, fără a conștientiza pe deplin semnificația lor. Nuvela este o parabolă despre ratare, despre căutarea sensului și despre labirintul existenței, lăsând loc multiplelor interpretări.

„Pe strada Mântuleasa...” îl introduce pe cititor într-un alt labirint, de această dată al memoriei și al poveștilor. Profesorul Fărâmă, arestat și interogat de Securitate, începe să depene amintiri din copilărie, amestecând realitatea cu ficțiunea, istoria cu mitul. Eliade explorează aici puterea narativă a poveștilor, capacitatea lor de a transfigura realitatea și de a crea lumi paralele, în care logica rațională este depășită. Este o meditație asupra modului în care trecutul modelează prezentul și asupra rolului memoriei în definirea identității.

„În curte la Dionis” completează tripticul fantastic, aducând în prim-plan tema transcendenței și a sacralității. Personajele, fie că sunt studenți sau artiști, par să fie în căutarea unei experiențe limită, a unei evadări din cotidian, către o realitate superioară. Nuvela abundă în simboluri și aluzii mitologice, sugerând o lume în care granițele dintre uman și divin devin permeabile, iar evenimentele cotidiene capătă o semnificație cosmică.

Stilul lui Eliade este inconfundabil, marcat de o precizie lingvistică remarcabilă, de o atmosferă densă și de o subtilitate a detaliului. Fiecare nuvelă este construită cu migală, cu o arhitectură narativă complexă, ce invită la o lectură atentă și la o decodificare a straturilor de sens. Prin această selecție de nuvele, cititorul are ocazia de a pătrunde în profunzimea gândirii lui Mircea Eliade, de a explora temele sale predilecte – timpul sacru și timpul profan, mitul și istoria, inițierea și metamorfoza – și de a se confrunta cu întrebări fundamentale despre sensul existenței. Este o carte ce nu se citește doar o dată, ci revine mereu în atenția cititorului, dezvăluind noi perspective la fiecare lectură.