Ce văd păsările

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

„Ce văd păsările”, romanul de debut al Iuliei Gherasim, publicat la Editura Polirom, se impune ca o voce distinctă în peisajul literaturii contemporane românești. Cartea ne invită într-o călătorie introspectivă și adesea tulburătoare, explorând teme precum memoria, trauma, identitatea și fragilitatea relațiilor umane.

Narativul se construiește în jurul unui eveniment central, o traumă familială nerezolvată, care rezonează în viețile personajelor pe parcursul mai multor decenii. Autoarea manevrează cu finețe planuri temporale diferite, alternând între prezent și flashback-uri care revelează treptat straturi de adevăr și minciună. Această structură fragmentată, deși uneori solicitantă, recompensează cititorul prin complexitatea și profunzimea pe care o adaugă poveștii.

Unul dintre punctele forte ale romanului este construcția personajelor. Iulia Gherasim reușește să creeze figuri autentice, imperfecte și profund umane, cu motivații și conflicte interne credibile. Relațiile dintre ele, în special cele familiale, sunt disecate cu o precizie psihologică remarcabilă, arătând cum iubirea, resentimentul, vinovăția și regretul se împletesc într-un țesut complicat de emoții.

Stilul autoarei este poetic și evocator, cu o atenție deosebită acordată detaliilor și atmosferei. Descrierile sunt vii, aducând la viață atât peisaje fizice, cât și peisaje interioare. Metaforele sunt subtile și puternice, contribuind la crearea unei imagini de ansamblu sugestive. Titlul însuși, „Ce văd păsările”, sugerează o perspectivă detașată, atotcuprinzătoare, dar și o fragilitate a existenței, o efemeritate a clipei.

Cu toate acestea, romanul nu este lipsit de provocări. Ritualul narativ poate părea pe alocuri lent, iar abundența detaliilor și a introspecțiilor poate testa răbdarea cititorilor obișnuiți cu un ritm mai alert. De asemenea, finalul, deși coerent cu restul narațiunii, lasă loc unei ambiguități care poate fi interpretată diferit de la un cititor la altul.

„Ce văd păsările” este o carte care cere timp și implicare, dar care oferă în schimb o experiență de lectură profundă și memorabilă. Este o explorare curajoasă a memoriei și a modului în care trecutul modelează prezentul, o meditație asupra modului în care ne construim și ne reconstruim identitatea în fața traumelor. Este o carte potrivită pentru cititorii care apreciază proza introspectivă, bine scrisă și bogată în semnificații.