Un întuneric care ţine loc de lumină : autobiografie în otravă invizibilă

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Un întuneric care ţine loc de lumină : autobiografie în otravă invizibilă de Sorin Tomuţa, apărută la editura Tracus Arte, este o carte care se distinge printr-o sinceritate brutală și o explorare profundă a traumei și a modului în care aceasta modelează existența. Nu este o lectură facilă, ci o imersiune într-un univers interior marcat de suferințe vechi, de relații toxice și de o luptă constantă pentru supraviețuire emoțională.

Autorul, Sorin Tomuţa, alege să se dezvăluie fără menajamente, transformând fiecare pagină într-o confesiune articulată, uneori dureroasă, alteori eliberatoare. Titlul însuși, "Un întuneric care ţine loc de lumină", este metafora centrală a cărții, sugerând că întunericul experiențelor trecutului, oricât de apăsător ar fi, a devenit un reper, un mod de a percepe și a înțelege lumea. "Otravă invizibilă" face trimitere la acele răni emoționale, la traumele ascunse, care continuă să afecteze viața autorului, chiar dacă nu sunt vizibile la suprafață.

Cartea nu este o narațiune liniară în sensul clasic, ci mai degrabă o serie de reflecții, amintiri și analize psihologice ale propriilor experiențe. Tomuţa navighează prin labirintul copilăriei, al adolescenței și al primilor ani de maturitate, scoțând la iveală dinamici familiale disfuncționale, abuzuri emoționale și căutarea unei identități într-o lume care pare să-i fi fost ostilă. Scrisul său este incisiv, direct, lipsit de înflorituri inutile, dar încărcat de o poezie a durerii care te captivează.

Unul dintre meritele principale ale cărții este capacitatea autorului de a transforma o experiență subiectivă, adesea extrem de personală, într-o oglindă a unor suferințe umane universale. Cititorul se poate regăsi în anumite pasaje, poate înțelege mai bine complexitatea traumei și impactul acesteia asupra psihicului. Nu este o carte care oferă soluții sau rețete de fericire, ci mai degrabă o mărturie a rezilienței umane, a luptei continue de a găsi sens și de a se vindeca, chiar și atunci când întunericul pare să fie singura constantă.

"Un întuneric care ţine loc de lumină" este o carte curajoasă, necesară, care deschide un dialog despre vulnerabilitate, despre răni ascunse și despre procesul adesea dificil al acceptării și al vindecării. Este o lectură pentru cei dispuși să privească în adâncul sufletului uman, să înțeleagă că lumina poate fi găsită chiar și în cele mai întunecate locuri, iar adevărul, oricât de dureros, este primul pas către eliberare.