Etajul 500

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Károly Sándor, prin romanul său „Etajul 500”, publicat la editura Kriterion, oferă o incursiune într-o lume construită pe verticală, o metaforă a aspirațiilor și a luptei individului într-un sistem urbanist supraetajat. Cartea, scrisă cu o minuțiozitate ce dezvăluie subtilități ale condiției umane, urmărește povestea unor personaje a căror existență este definită de înălțimea la care locuiesc, fiecare etaj reprezentând o treaptă socială, un prag al speranțelor și al deziluziilor.

Acțiunea se desfășoară într-un viitor nu foarte îndepărtat, unde orașele au crescut vertiginos, iar spațiul a devenit o resursă prețioasă. „Etajul 500” nu este doar o locație fizică, ci și un simbol al idealului, al locului unde se presupune că viața este mai bună, mai aerisită și, probabil, mai liberă. Sándor explorează teme precum alienarea, singurătatea în mijlocul mulțimii, și prețul pe care îl plătești pentru a urca pe scara socială, atât la propriu, cât și la figurat.

Stilul autorului este introspectiv, cu descrieri detaliate ale mediului și ale stărilor interioare ale personajelor. Nu se grăbește să dezvăluie totul, lăsând cititorului libertatea de a reconstrui anumite aspecte și de a reflecta asupra mesajelor subtile. Dialogurile sunt condensate, adesea încărcate de subînțelesuri, contribuind la atmosfera generală de tensiune și anticipare.

Romanul poate fi perceput ca o critică a societății moderne, unde progresul tehnologic nu reușește să umple golurile emoționale și sociale. Este o lectură provocatoare, care îndeamnă la o meditație asupra valorilor autentice și a ceea ce înseamnă cu adevărat „a ajunge sus”. Deși nu oferă răspunsuri simple, „Etajul 500” reușește să captiveze prin complexitatea personajelor și prin viziunea sa asupra unui viitor posibil, dar plin de dileme etice și existențiale.