Bunuel, Lorca, Dali: Enigma fara sfarsit

Descriere

Enigma fără sfarşit este titlul unui tablou pictat de Salvador Dalí in 1938, in care Federico García Lorca este reprezentat fizic şi metafizic, la doi ani după moarte. Folosirea lui ca titlu al acestei cărţi se datorează atat conotaţiilor sale detectiviste, cat şi convingerii că e vorba de un puţ fără fund, de ale cărei ghizduri abia am inceput să ne apropiem. Cu greu vom găsi in cultura spaniolă ori in cultura altor ţări un asemenea episod. Cele trei personalităţi universale ale Spaniei secolului XX au fost prieteni apropiaţi, care şi-au impletit operele cu afecţiune, dar şi cu rivalitate şi chiar cu ostilitate. E drept că Cervantes, Lope de Vega, Quevedo şi Góngora s-au influenţat intre ei, dar n-au convieţuit ani de zile intr-un mediu ca Reşedinţa Studenţilor şi nici n-au ajuns să-şi condiţioneze vieţile şi operele aşa cum au făcut Buñuel, Lorca şi Dalí. Această relaţie nu e epuizată de protagonişti, repercusiunile ei fiind globale. Deci ea nu se limitează la anecdote savuroase (de care abundă, pe de altă parte), ci devine simptomatică, fiindcă in cadrul ei au avut loc episoade remarcabile, cum ar fi alternativele la esteticele puriste ale Generaţiei ’27 sau introducerea suprarealismului in Spania şi in cinematografie. Toate aceste aspecte au fost analizate de Agustín Sánchez Vidal intr-o carte care reflectă atat o activitate riguroasă, desfăşurată de-a lungul anilor, consultand numeroase documente inedite şi folosind materiale şi mărturii (răspandite pe teritoriul spaniol, Statele Unite, Mexic şi Franţa), cat şi o nouă şi sugestivă propunere de lectură pentru cateva dintre cele mai celebre filme, poezii şi tablouri ale lui Buñuel, Lorca şi Dalí.