Trei esteticieni: M.Dragomirescu, H.Sanielevici, P.P.Negulescu

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Opera lui Z. Ornea, "Trei esteticieni: M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P.P. Negulescu", publicată de Editura Pentru Literatură, se înscrie în seria lucrărilor dedicate istoriei criticii și teoriei literare românești. Cartea oferă o analiză profundă a contribuțiilor a trei figuri centrale ale esteticii românești de la începutul secolului al XX-lea, examinând cu atenție viziunile și concepțiile fiecăruia.

Autorul, Z. Ornea, este cunoscut pentru rigoarea documentară și pentru stilul său analitic, reușind să ofere cititorului o perspectivă clară asupra contextului intelectual în care acești esteticieni au activat. Lucrarea nu se limitează la o simplă prezentare biografică, ci pătrunde în esența ideilor lor, explorând modul în care M. Dragomirescu, H. Sanielevici și P.P. Negulescu au abordat problemele fundamentale ale artei, frumosului și literaturii.

Un punct forte al cărții îl reprezintă modul în care Ornea reușește să sublinieze diferențele și similitudinile dintre viziunile celor trei. De exemplu, este evidențiată preocuparea lui M. Dragomirescu pentru o estetică a "emoției intelectuale" și rolul subconștientului în creație, în contrast cu abordarea mai sociologică a lui H. Sanielevici, care vedea arta ca o expresie a condițiilor sociale. De asemenea, lucrarea prezintă contribuția lui P.P. Negulescu la dezvoltarea conceptului de "spirit critic" și importanța sa pentru cultura română.

Stilul lui Ornea este academic, dar accesibil, permițând atât specialiștilor, cât și publicului larg interesat de istoria ideilor să înțeleagă complexitatea subiectului. Fiecare capitol dedicat unui estetician este bine structurat, oferind o imagine de ansamblu coerentă și argumentată. Analiza este susținută de numeroase referințe la operele originale ale esteticienilor, ceea ce conferă credibilitate și profunzime interpretărilor autorului.

"Trei esteticieni" nu este doar o carte despre istoria ideilor, ci și o incursiune în modul în care gândirea estetică românească a interacționat cu curentele europene ale vremii. Ornea reușește să demonstreze relevanța acestor figuri și astăzi, subliniind continuitatea anumitor teme și probleme în critica literară contemporană.

În concluzie, cartea lui Z. Ornea reprezintă o resursă valoroasă pentru oricine dorește să aprofundeze înțelegerea esteticii și criticii literare românești. Este o lectură esențială pentru studenți, cercetători și toți cei pasionați de istoria culturii naționale.