Extazele lui Plotin

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

În „Extazele lui Plotin”, Lev Șestov, unul dintre cei mai iconoclaști gânditori ai secolului XX, își continuă demersul de a submina fundamentele raționalismului occidental, utilizând de această dată filosofia neoplatoniciană a lui Plotin ca punct de plecare și, simultan, ca țintă. Lucrarea nu este o exegeză academică a operei lui Plotin, ci mai degrabă o confruntare intensă și personală cu ideile acestuia, privite prin prisma anxietăților existențiale și a căutărilor spirituale ale lui Șestov.

Șestov se concentrează pe conceptul de „extaz” plotinian, interpretându-l nu ca pe o culme a intelectului sau o unire mistică cu Unul, ci ca pe o evadare disperată din tirania rațiunii și a necesității. Pentru Șestov, rațiunea, logica și legile universale impun o limitare a libertății umane și spirituale, transformând existența într-un destin implacabil. În acest context, extazul devine o breșă, o fisură în zidul construit de rațiune, un moment de suspendare a judecății și a certitudinilor.

Autorul rus nu este interesat de coerența sistematică a filosofiei lui Plotin, ci de acele momente de tensiune, de contradicție aparentă, unde intuiția și experiența individuală par să depășească rigorile logicii. El vede în Plotin un spirit similar cu al său, un căutător al absolutului care, în ciuda eforturilor de a-l atinge prin intelect, este forțat să recunoască limitele acestuia și să aspire la o cunoaștere superioară, supra-rațională.

Stilul lui Șestov este inconfundabil: polemic, pasional, adesea provocator. El scrie cu o intensitate aproape febrilă, interogând, punând sub semnul întrebării și demolând convingeri filosofice bine stabilite. Deși se folosește de Plotin, „Extazele lui Plotin” este, în esență, o lucrare profund șestoviană, o reafirmare a temelor sale centrale: primatul credinței asupra rațiunii, revoltă împotriva necesității, căutarea libertății absolute și refuzul de a accepta limitările impuse de cunoașterea convențională.

Cartea poate fi dificilă pentru cititorul neinițiat în filosofia lui Șestov sau a neoplatonismului, dar oferă o perspectivă unică și stimulatoare asupra relației dintre rațiune și credință, dintre limitare și libertate. Este o invitație la reflecție profundă, o provocare la a depăși confortul dogmelor și la a explora abisurile propriei existențe.