Cronos autodevorandu-se. Artele in mecenatul etatist. MEMORII III

Descriere

Cu cel de-al treilea volum al memoriilor lui Dumitru Popescu, am ajuns la anii - treisprezece la număr! - petrecuţi in imediata vecinătate a «unui şef imposibil, autoritar, grosolan, nestatornic, ghidat de mărunte considerente subiective şi de raţionamente inchistate» şi a unui «demon feminin retrograd şi pătimaş, ignorant şi intortocheat», inconjuraţi de o «noua echipa de buldozere rudimentare, slugarnice şi aproape oarbe». Avem doar un fragment din dublul portret al Cabinetului unu şi Cabinetului doi, aşa cum s-au văzut ele de foarte aproape de-a lungul unei indelungate colaborări; şi doar o idee despre atmosfera care domnea acolo, la varful puterii. La ele se adauga alte portrete, de oameni de litere şi de cultură, framantările şi disputele din Uniunea Scriitorilor şi cea a artiştilor plastici, in anii �'80, cu schimbarea abuzivă a conducerii lor, plagiatul lui Eugen Barbu, scene inedite cu Marin Preda, Titus Popovici şi alţii.
Din loc in loc, ca şi pană acum, interesante pagini de jurnal de călătorie, in ţări din Orientul indepărtat şi Europa occidentală, ale unuia dintre puţinii oameni şcoliţi de la varful ierarhiei comuniste. O nouă ocazie de a afla cum se vedeau lucrurile şi din interiorul ierarhiei de partid cu doar un deceniu inainte de falimentul doctrinei şi al sistemului.