Tratament fabulatoriu - roman -

Descriere

« [Mircea Nedeciu] se decide să scrie "o contrautopie faţă de utopia negativă de tip Orwell pe care o trăiam în realitatea acelui 1984". Tratament fabulatoriu (1986) este conceput, aşadar - potrivit mărturiei din Avertisment la ediţia a II-a, 1996 -, ca "un obiect util, un instrument pentru creşterea rezistenţei la manipulare. Într-un fel, această idee era şi mărturisirea unui eşec : dacă nu poţi lupta sau dacă lupta n-are şanse de succes, singura formă de rezistenţă este să ne refugiem în fabulatoriu".
Pentru a apăra caracterul subversiv al cărţii, Mircea Nedelciu o însoţeşte de o prefaţă amplă şi doctă (la origine, teza de licenţă), considerată anticomunistă de către Consiliul Culturii şi care, din acest motiv, a făcut obiectul unor îndelungi negocieri între cenzori şi autor. Prefaţa nu joacă doar rolul de paratrăsnet ideologic (inclusiv prin depozitarea aici a concesiilor ideologice), ci dovedeşte apetenţa şi înzestrarea reală a lui Mircea Nedelciu pentru teorie. Conţinînd şi cîteva paranteze epice şi autobiografice, aceasta vorbeşte despre funcţiile artei, despre adecvarea metodelor critice la text, valorile posibile ale literaturii şi, veritabil fir roşu, despre eficienţa ei, adică despre faptul că aceasta ar putea deveni "o activitate textuantă prin care se poate interveni constructiv în lume". De altfel, într-o manieră impusă de cărţile anterioare, vocea autorului irumpe în mai multe rînduri pe parcursul romanului pentru a interoga relaţia sa cu personajele ("Poate exista deci şi autorul cu cap de personaj ? Şi personajul cu cap de autor ?") sau pentru a face consideraţii asupra rescrierii : "Rescrierea este unul dintre cele mai captivante evenimente ale scrisului. Era o toamnă frumoasă atunci cînd am scris acest capitol despre iarnă.
E luna mai acum, cînd îl rescriu." »
Sanda Cordoş