Se poale spune că în 1905, cînd apărea volumul de Poezii, Oclavian Goga nu a debutat, ci s-a impus. Poemele lui nu aveau nimic din exerciţiile nesigure ale începutului, iar poetul — tînăr şi aproape necunoscut — nu are timiditatea şi emoţiile primei cărţi. Comentariile critice, multe şi unanime în aprecieri, fără reticenţele primului contact cu un nou poet, nu se arată deloc surprinse. Dimpotrivă! Poetul era aşteptat. Poezia lui nu era descoperită, ci aclamată. „Iată, a sosit rapsodul pătimirii noastre !’ — pare să exclame una din „Tribunele’ ardelene, sub pana fostului său profesor, Vasile Goidiş.