Happy New Fear!

Descriere

Călin-Andrei Mihăilescu e un rege Midas al cuvintelor. Mai precis, al literaturităţii lor. Pentru că orice cuvinte atinge el se transformă, prin cine ştie ce alchimic secret pe care l-a bunghit absolut pe meserie, în aur literar. în scris, ca şi pe cale bucală, căci stilul e omul însuşi. De la dilema (neciora- niană) de a fi schizo sau para la dosarele securităţii, de la Erszi care povesteşte cum a murit Armand Călinescu la filmele sovietice sau la oftica protestantă a muncii…

Darămite când îl apucă amokul şi scrie despre criţa-n criză, poatever, Kafkarakal ori Istanblues? Nu poţi exclama cu încântare decât: Aferim kaldarîm!

Călin e un misionar al cuvintelor de-a pururi şi, cum însuşi spune, de-a pururi niciodată! E un da şi nu care îşi dau mâna fără să-şi atingă degetele sau amestece umorile. Un tren care aleargă nebuneşte prin stepă, dar i s-au furat gările între timp şi mă tem că nu se va mai opri niciodată!

Vă veţi întreba cum de nu moare de inaniţie, ca ilustrul său model mitic ce, în nesăbuinţa lui, îşi dorise ca tot ceea ce atingea să se prefacă în aur. Ei bine, aflaţi că acest monstru ciudat şi irepetabil s-a gândit la toate: se hrăneşte cu cuvinte!

Dumitru Radu Popa

Această carte pentru doamne, domni şi români vă spune: Do worry! Be happy! îngrijorarea şi fericirea se urmăresc şi reciproc se umbresc şi se neagă până când, epuizate, ajung să se privească faţă în faţă. Apoi o iau de la început, prin paginile acestui volum împărţit în cinci: „A fi (român)“, „Criţă-n criză“, „Obiceiuri la oameni“, „Cică niscai theoroi“ şi „P-ici, pe colo“. Personajul central al cărţii este omul pixelat — român, în criză, asuprit şi calmat de obiceiuri, teoretician şi călător. Volumul este scris în limba română a secolului 22.

Happy New Fear!

Călin-Andrei Mihăilescu scrie în câteva limbi şi într-o varietate de genuri, unele familiare (eseuri, monografii şi articole academice, proze scurte, poezii…), altele nu. Cărţile sale româneşti, toate apărute la Curtea Veche Publishing din Bucureşti, se numesc Ţară europsită (2002), Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Liviu Papadima şi Rodica Zafiu), Călindar de noapte (2003), Don Global suit pe cal (poveşti scrise împreună cu copiii săi, Ilinca şi Andrei; 2003), 16~17. Renaştere, manierism, baroc (ed. a doua, 2005), Antropomorfina (2005) şi (coord.) Cum era? Cam aşa… Amintiri din anii comunismului (românesc) (2006). Volumul lui J.L. Borges This Craft of Verse, pe care l-a coordonat la Harvard University Press (2000), a apărut tot la Curtea Veche Publishing, în traducerea lui Mihnea Gafiţa (Arta poetică, 2002). Este profesor de literatură comparată şi filosofie la University of Western Ontario (London, Canada).