ALL – Biografia unui succes

Descriere

Proiectul acestei cărţi mă frământă de mai mulţi ani. În ultimul timp am tot căutat motivaţii pentru care o asemenea carte merită să fie scrisă. Iată ce am găsit. 

În primul rând, chiar dacă printr-o fereastră foarte îngustă, ea este o mărturie a ultimilor 20 de ani. Conţine o fărâmă din istoria acestor două decenii, mici instantanee ale devenirii României după 1989. 

În al doilea rând, există în mintea fiecărui român – şi aici mă includ şi pe mine – preconcepţia că toate afacerile postrevoluţionare sunt mânjite, născute din privatizări dubioase sau dezvoltate la umbra unor reţele de influenţă care-şi întind rădăcinile în era comunistă. Povestea din această carte arată contrariul. S-au putut constitui şi iniţiative independente şi curate, cum sunt convins că mai există cu miile. Povestea de faţă poate fi o contribuţie la schimbarea de mentalitate, atât de necesară pentru intrarea în normalitate.      

„Nu știu câți dintre cititori știu cât de greu e să construiești o piață de carte și mai ales să reziști pe o piață de carte (recunosc că nici mie nu îmi sunt complet deslușite lucrurile, atâta timp cât am luat contact cu acest mediu doar de vreo 3-4 ani de zile), cel puțin în România. În acești ani, de când lucrez la librărie, mi-am dat seamă cât de dificil este să clădești un nume durabil într-un astfel de domeniu, un domeniu în care profitul, rațiunea de a fi a oricărei afaceri, se dovedește adesea nu mobilul principal al activitatii, ci mai degraba un rezultat colateral si ocazional. Ca să fie lucrurile mai clare o să mă refer la exemplul pe care îl dă Mihail Penescu în cartea sa: o editură plătește bani în avans pentru drepturi de autor, pentru traducere, pentru tipărire, pentru publicarea unei cărți, pentru promovarea ei iar mai apoi… speră că ea va avea succes. Da, speră, pentru că prea puține studii și previziuni pot anticipa succesul unui volum dependent de gusturile capricioase ale publicului. Veți spune că aceasta este o regulă generală în afaceri, cea a asumării riscului în lansarea produselor noi. Insa nu trebuie sa uitati că activitatea unei edituri e reprezentată în cea mai mare parte a timpului de o asemenea provocare, de un asemenea pariu din care de prea putine ori iesi câștigător. Așadar, pe de o parte vorbim de investiții în permanent riscante și pe de altă parte de o recuperare a banilor de la furnizori adesea la fel de imprevizibilă – căci comerțul de carte în România se face în general după o lege practic nescrisă, a plății pe măsura vânzării.” - www.blog.Libris.ro

Proiectul acestei cărţi mă frământă de mai mulţi ani. În ultimul timp am tot căutat motivaţii pentru care o asemenea carte merită să fie scrisă. Iată ce am găsit. 

În primul rând, chiar dacă printr-o fereastră foarte îngustă, ea este o mărturie a ultimilor 20 de ani. Conţine o fărâmă din istoria acestor două decenii, mici instantanee ale devenirii României după 1989. 

În al doilea rând, există în mintea fiecărui român – şi aici mă includ şi pe mine – preconcepţia că toate afacerile postrevoluţionare sunt mânjite, născute din privatizări dubioase sau dezvoltate la umbra unor reţele de influenţă care-şi întind rădăcinile în era comunistă. Povestea din această carte arată contrariul. S-au putut constitui şi iniţiative independente şi curate, cum sunt convins că mai există cu miile. Povestea de faţă poate fi o contribuţie la schimbarea de mentalitate, atât de necesară pentru intrarea în normalitate.      

„Nu știu câți dintre cititori știu cât de greu e să construiești o piață de carte și mai ales să reziști pe o piață de carte (recunosc că nici mie nu îmi sunt complet deslușite lucrurile, atâta timp cât am luat contact cu acest mediu doar de vreo 3-4 ani de zile), cel puțin în România. În acești ani, de când lucrez la librărie, mi-am dat seamă cât de dificil este să clădești un nume durabil într-un astfel de domeniu, un domeniu în care profitul, rațiunea de a fi a oricărei afaceri, se dovedește adesea nu mobilul principal al activitatii, ci mai degraba un rezultat colateral si ocazional. Ca să fie lucrurile mai clare o să mă refer la exemplul pe care îl dă Mihail Penescu în cartea sa: o editură plătește bani în avans pentru drepturi de autor, pentru traducere, pentru tipărire, pentru publicarea unei cărți, pentru promovarea ei iar mai apoi… speră că ea va avea succes. Da, speră, pentru că prea puține studii și previziuni pot anticipa succesul unui volum dependent de gusturile capricioase ale publicului. Veți spune că aceasta este o regulă generală în afaceri, cea a asumării riscului în lansarea produselor noi. Insa nu trebuie sa uitati că activitatea unei edituri e reprezentată în cea mai mare parte a timpului de o asemenea provocare, de un asemenea pariu din care de prea putine ori iesi câștigător. Așadar, pe de o parte vorbim de investiții în permanent riscante și pe de altă parte de o recuperare a banilor de la furnizori adesea la fel de imprevizibilă – căci comerțul de carte în România se face în general după o lege practic nescrisă, a plății pe măsura vânzării.” - www.blog.Libris.ro