Arena 13 (vol.1 din seria Arena 13)

Auzisem de ”Arena 13” cu mult timp înainte de a mă hotărî să o citesc. Deși când eram mai mică aveam o pasiune pentru romanele distopice, acum prefer literatura contemporană și nonficțiunea. Am decis să o citesc, totuși, pentru că îmi doream foarte mult să citesc ceva scris de Joseph Delaney. Știam că este un autor foarte apreciat, totuși, nu aveam foarte multe așteptări de la ”Arena 13” și nu credeam că îmi va plăcea atât de mult. Cartea m-a surprins de la început, iar din această cauză am citit 100 de pagini în doar o oră. Pur și simplu nu mă puteam opri din citit, lucru care mi se întâmplă foarte rar în ultima vreme, mai ales cu romanele de ficțiune.

”Arena 13” m-a captivat de la primul capitol. Am fost complet fermecată de vocea autorul și m-am simțit extrem de apropiată de personajul principal încă de la la primele pagini. Am simțit o empatie aparte pentru Leif și am admirat curajul lui, forța lui interioară, determinarea, dar și umanitatea de care a dat dovadă de foarte multe ori. Leif este exact personajul pe care te-ai aștepta să îl găsești într-un roman distopic de acest gen și este foarte bine portretizat, cu o voce puternică și o personalitate care iese, parcă, în afara poveștii.

Lumea creată de Delaney este unică și bine conturată. Înainte de a începe cartea, am citit foarte multe recenzii în care cititorii au găsit o oarecare asemănare între ”Arena 13” și seria ”Wardstone”. Eu nu am citit-o pe cea din urmă, deci nu mă pot afirma. Pentru mine, cartea de față vine cu o premiză interesantă, pe care nu am mai întâlnit-o până acum, cu reguli bine definite și un cadru foarte bine descris. M-a fascinat lumea creată de autor, dar trebuie să recunosc că Arena 13 mi s-a părut un loc teribil, iar felul în care copiii erau antrenați să lupte m-a șocat. Cred, totuși, că Joseph Delaney a reușit să creeze o lume aparte, ușor de imaginat, cu scene de-a dreptul înfricoșătoare.

Într-o lume distopică, bărbații din ținutul Midgard se luptă până la moarte în Arene. Controlați de frica pe care monstrul Hob o induce, aceștia se antrenează de mici pentru a ajunge în Arena 13. Leif, un orfan dintr-un district îndepărtat, se înscrie la școala de lupte din Gindeen. Acesta visează să ajungă cel mai bun luptător din Arena 13 și să îl învingă pe Hob. Un luptător foarte capabil, Leif are parte de multe obstacole, dezamăgiri și încercări mai mult sau mai puțin obișnuite, însă viitorul lui pare a fi destul de strălucitor. El face față cu brio tuturor încercărilor la care este supus, chiar dacă este înconjurat de frică, ură și moarte.

Acțiunea a fost atât de captivantă, încât aș fi citit cartea într-o zi, dacă nu aș fi fost atât de ocupată. În afară de un erou cu un trecut trist și un țel foarte înalt, Delaney oferă cititorului un pic din orice. Avem parte de o prietenie frumoasă, o dușmănie ce face lucrurile să fie și mai interesante, o poveste de dragoste interzisă și o schimbare de situație șocantă. Chiar dacă începutul cărții poate fi un pic lent, după prima jumătate paginile zboară fără să îți dai seama, iar intriga devine din ce în ce mai palpitantă cu fiecare capitol. Sfârșitul prevestește o continuare incredibilă, pe care abia aștept să o citesc!

În concluzie, chiar dacă sunteți sau nu fani al genului distopic, vă recomand ”Arena 13”. Este o poveste despre curaj, loialitate, prietenie, iubire și sacrificii. Leif este un personaj ușor de plăcut, iar aventurile lui vă vor ține cu sufletul la gură până la sfârșit!