Daca as ramane

Înteleg acum că este uşor să mori. Să trăiesti este greu. – Mia Anul acesta a avut loc premiera filmului If I Stay (Dacă aș rămâne), ecranizarea cărții cu același titlu scrisă de Gayle Forman. Ca un serial reader veritabil, am amânat vizionarea filmului pentru a citi întâi cartea. În general nu obișnuiesc să scriu despre o carte înainte de a o citi cap-coadă, însă, în cazul de față, chiar nu mă pot abține. Ridică niște semne de întrebare la care nu reușesc să găsesc răspunsul și, oricât de mult îmi doresc ca finalul să fie unul fericit, intuiția îmi spune că va fi unul cu lacrimi. Povestea, în mare, nu este ieșită din comun. Ba chiar s-au mai scris cărți similare. Mia, o adolescentă de 17 ani, violoncelistă talentată, are de ales între a merge să studieze la Julliard, în New York, și a rămâne în Oregon cu cei dragi. Dincolo de această alegere, viața este frumoasă, familia o susține indiferent ce ar alege, prietenii și iubitul îi sunt alături. Într-o dimineață cu ninsoare totul se schimbă, e ca și cum binele trebuie să fie echilibrat de rău. Mia își pierde părinții și fratele mai mic într-un accident de mașină rămânând suspendată între lumea noastră și lumea de dincolo. Este martoră la suferința bunicilor, a prietenilor, a celor rămași în viață, a celor care speră ca măcar ea să nu plece pe lumea cealaltă. Mia se află din nou în fața unei decizii, dar de această dată decizia e departe de a fi ușor de luat. Dacă va rămâne, va trebui să trăiască într-o lume în care părinții și fratele nu mai sunt. Cum va putea accepta lipsa lor? Cum ar putea trăi cu această durere? Dacă va pleca, se va alătura familiei ei, dar va lăsa în urmă o viață plină de promisiuni, va lăsa în urmă oameni care o iubesc și care doresc ca ea să fie suficient de puternică pentru a trăi. Mai aveam puțin până la finalul romanului, însă nu reușeam să găsesc o cale pentru Mia, o rezolvare astfel încât totul să fie bine. Cu cât mă apropiam de finalul poveștii, cu atât decizia pe care aș fi vrut să o iau pentru Mia era mai grea. Îmi doream ca ea să rămână în viața, da, dar durerea cu care avea să se confrunte apoi? Cum ar putea duce cineva atâta durere? Voi, cei care nu ați citit cartea, ce ați alege în cazul acesta? Ce credeți că va alege Mia? Dacă vă este greu să alegeți o rezolvare, vă recomand să citiți cartea. Eu am lăsat-o pe autoare să dea verdictul. De asemenea, cartea mi-a stârnit și mai mult curiozitatea asupra filmului. Romanul este scris la persoana întâi, Mia evocând momente din viața ei pe lângă ceea ce vede și aude în spital. Avem poveste în poveste sau, mai mult, povești în poveste. Este planul principal, prezentul, apoi planuruile secundare în care sunt evocate viața ei, dar și a părinților, a familiei și prietenilor ei. Oare cum au pus această poveste pe marele ecran? Vă doresc lectură plăcută și, de ce nu, vizionare la fel de plăcută! Apoi, vă aștept cu impresii și răspunsul la întrebarea de mai sus, ce ați alege… Later update: Între timp am terminat de citit cartea, am văzut și filmul. Recomand, recomand, recomand! Da, le recomand pe ambele. Întâi cartea, apoi filmul. Ușurele, dar calde și parfumate. Ca o cană de cacao cu lapte, ca o pătură pufoasă, ca… ziceți voi!