Unchiul Oswald

Când vrei ceva cu adevărat faci tot ce-ți stă în putință pentru a căpăta acel ceva. Te ambiționezi, muncești din greu, nu dai înapoi în fața obstacolelor, crezi din tot sufletul că vei reuși și într-un final, dacă ai noroc, te bucuri cât poți de mult de ce-ai obținut. Cam ăștia sunt în linii mari pașii. Uneori e posibil să te ambiționezi prea mult și să vrei atât de mult un lucru încât ai fi în stare de orice ca să-l ai, ceea ce nu-i chiar rău. Totuși, trebuie să ai grijă și de cei din jur, de sentimentele lor. Bucuria reușitei nu-i sinceră dacă a trebuit să-ți calci pe conștiință și valori pentru a o dobândi.

Oswald a fost încă de mic plin de idei năstrușnice și ambiție, iar mai apoi a devenit un tânăr dornic de-a câștiga bani cât să ducă o viață fără probleme și gânduri pentru ziua de mâine. Această dorință a lui a reușit să i se pătrundă atât de mult în suflet și minte încât a devenit viclean, lacom și fără conștiință. În perioada adolescenței află că pulberea de gândac sudanez are efecte afrodisiace extraordinare și profită de acest fapt pentru a se îmbogăți. Mintea ageră și lipsa de scrupule par a fi de partea lui. Reușește să vândă acea pulbere unor oameni bogați și astfel visul lui începe să se împlinească.

Gândul că acea pulbere îi poate aduce mult mai mulți bani nu-l lasă. Doar puțină pulbere ar putea face pe oricine să devină atât de excitat încât să nu se poată controla și dornic de-a poseda prima persoană ce îi iese în cale. Oswald se gândește că ar putea folosi pulberea pentru a face rost de sperma celor mai inteligenți, talentați și râvniți oameni de pe planetă, ca mai apoi să o vândă femeilor ce doresc să aibă copii genii. Astfel, imediat ce o întâlnește pe Yasmin, tânăra dispusă să se ofere bărbaților și să colecteze sperma, și pe bărbatul ce-l poate ajuta să o conserve, e gata să-și pună în aplicare planul. Fac lista cu bărbații cei mai apreciați la momentul actual: genii, scriitori, muzicieni, pictori, ba chiar și regi și se avântă în a le aduna sperma fără cea mai mică remușcare și teamă. Surprinzător e faptul că planul le merge cum l-au gândit. Totuși, un aspect iese de sub control, însă îl veți afla voi.

Umorul lui Roald Dahl e foarte savuros și te ține în priză cât să dai pagină cu pagină, să vrei să afli tot mai mult. Pentru un scriitor dedicat lecturilor pentru copii, această carte denotă că e foarte priceput și în scrierile pentru adulți. Ideea cărții a fost cam riscantă, însă cu siguranță a prins la public, căci e ceva nou și inedit. Mi-a plăcut mult, chiar dacă pe alocuri se repetau anumite acțiuni. M-a amuzat să citesc cum s-a gândit Dahl că ar reacționa fel și fel de oameni cu renume luând acea pulbere de gândac sudanez. O recomand!

“Dacă te interesează ceva, indiferent ce, să te arunci în acea direcție cu toată forță. Să îmbrățișezi cu amândouă brațele ceea ce-ți place, să iubești cu patimă și să te lași devorat de pasiune. Călâu nu-i bine. Nici înfierbântat nu-i destul. Încins până la incandescență de pasiunea ta, așa trebuie să fii!”

“V-ați îndrăgostit vreodată cu patimă? Pentru mine există un singur fel de patimă. Inteligența. Activitatea intelectuală reprezintă cea mai pură formă de pasiune pe care o pot încerca.”

“Trupul sfârșește întotdeauna prin a fi plicticos. Doar gândul rămâne frumos și interesant, pentru că gândul înseamnă viață.”