Fără. Despre iubire, suferință și pierdere

La fel ca în alte volume pe care le-a semnat, Aurora Liiceanu propune o cale de mijloc: o abordare de intersecție care face apel la psihologie, dar care își extrage materialul explorativ din literatură și biografii. Mai precis, în încercarea de a înțelege mai bine caracteristicile subiective și obiective ale traumei pierderii, Aurora Liiceanu analizează experiențele a trei autori cu personalități diferite care și-au pierdut partenerii de viață (Julian Barnes, Joan Didion, Joyce Carol Oates), dar și a unui personaj cunoscut din literatură (Fermina Daza din Dragostea în vremea holerei, de G.G.Marquez, personaj pe care Aurora Liiceanu l-a explorat sub unghiul longevității amoroase în volumul Dragostea cea veche îți șoptește la ureche). Primele aspecte remarcabile în ceea ce privește trauma pe care le identifică și autoarea sînt dimensiunile ei paradoxale: deși este un fenomen universal, este în același timp extrem de personal și nimeni nu este de fapt pregătit pentru el pînă nu îl trăiește.

Am scris despre scriitori care aveau un mare talent psihologic și care exprimau verbal stările psihologice. Freud spunea că psihanaliza este literatură, artă și talent de povestitor. Sînt mari psihologi, psihiatri care au avut talent la scris, care au depășit nivelul arid al academismului. Îi amintesc pe Oliver Sacks, pe Luria și pe Irvin Yalom.