Curcubeie

Nascut in 1881, Matila Ghyka apartine unei generatii al carei destin a fost marcat de schimbarile propuse de Carol I, dar si de intrarea intr-un nou secol. Care nu va semana defel cu secolele precedente. Viata lui Matila Ghyka este aceea a unui umanist politropic, ofiter de marina si diplomat, estetician si eseist rasat, prieten cu nume clopotitoare ale culturii europene precum Paul Valery sau Salvador Dali (ca sa dau doar doua exemple). Aceasta existenta traita sub zodia exceptionalului, povestita chiar de Matila Ghyka, ne arata ca destinele, orice s-ar intimpla, sint individuale. Redactate in frantuzeste, aceste amintiri-memorii- file de jurnal nescris au un farmec aparte. Amestecul de boiereala autentica si de intimplari picante – o vizita oficial-diplomatica in Persia pentru acordarea unei decoratii este de tot hazul –, precum si relatarile unor patanii insolite sint impregnate de o fina ironie si de mult umor. Omul nostru a stiut sa-si traiasca viata cu bucurie, ceea ce nu ar strica sa invatam si noi.

Autobiografia unei personalitati remarcabile a culturii romane, Curcubeie reuneste intr-un unic volum cele doua parti publicate separat in limba franceza, Popasuri ale tineretii mele si Fericit ca Ulise... Cu un acut spirit de observatie si un umor delicat, Matila Ghyka insira povestea unei vieti pline de peripetii, surprinzind cu luciditate fenomenele sociale, politice si morale ale epocii. Cititorul va descoperi Moldova sfirsitului de secol XIX, in care autorul si-a petrecut copilaria, si numeroasele locuri in care l-au purtat carierele de ofiter de marina si, ulterior, de diplomat. Matila Ghyka a calatorit din Martinica si Senegal in Persia, de la Londra in Statele Unite ale Americii, Japonia si China, atent peste tot la traditii, peisaje aparte ori chiar la bucataria locala. A avut relatii de prietenie cu oameni exceptionali – Paul Valery, Leon-Paul Fargue, Antoine de Saint-Exupery, Paul Morand, Lucien Fabre sau Salvador Dali.

Biografia lui Matila Ghyka este fabuloasa si fulminanta. Trece prin stagii si etape, nu se fixeaza iremediabil nici undeva nici in ceva, ci este intr-o surprinzatoare dinamica. Si-a notat cindva momentele existentei tinere, ale formarii in anii adolescentei, in ceea ce poate fi numit un jurnal, scris la douazeci de ani – Contes Marecageux (Povestiri mlastinoase). Si printr-o modalitate nu inedita, dar interesanta – a manuscrisului abandonat ani de zile, ratacit prin locuri uitate in timp, in lazi impaienjenite, dar regasit din intimplare – a fost scrisa cartea de fata.

In aceasta asumare totala a „frumoasei epoci” sta probabil si puterea de seductie a amintirilor sale; ele infatiseaza cu mare naturalete o existenta care se identifica in toate cu o epoca stralucita si promitatoare, usuratica si dezechilibrata, incheiata printr-un esec de proportii, ale carui datorii le platim inca si astazi.

Marea surpriza pe care o ai citindu-i memoriile e ca acest uomo universale, care face haz la batrinete de dorinta sa de a sti totul, dezvaluie un povestitor cu o verva si un umor moldovenesti, dar si cu o acuitate a cuvintului care pare sa i se traga din inrudirea cu marele Ion Ghica, trecuta prin rigorile educatiei frantuzesti. Matila Ghyka e astfel nu numai unul dintre cei mai importanti memorialisti romani, dar si unul dintre acei putini care, scriind in strainatate despre tara lor, merita numele de ambasadori ai Romaniei, pe deasupra schimbarilor politice, dar care au inteles ce importanta au ele pentru destinul tarii. Veti descoperi in Matila Ghyka un portretist extraordinar al lumii romanesti de altadata, dar si un diplomat cu nas fin care se prinde incotro se indreapta treburile lumii si care sint sansele tarii sale in politica schimbatoare a marilor cancelarii. Daca vreti argumente ca Romania nu e o tara predestinata mediocritatii, cum ne imaginam azi, cititi-l pe Matila Ghyka.