Alexandru Lapusneanul

„Alexandru Lăpușneanul”, nuvela emblematică a lui Constantin Negruzzi, publicată în „Dacia literară” în 1840 și reeditată aici de Editura Ion Creangă, rămâne o piatră de temelie a literaturii române. Opera ne poartă în Moldova secolului al XVI-lea, aducând în prim plan figura domnitorului Alexandru Lăpușneanul, un personaj complex, dominat de o sete de putere implacabilă și o cruzime legendară.

Negruzzi reușește să creeze un portret viu al unui tiran luminat de rațiune, dar totodată întunecat de patimi. Lăpușneanul este un strateg abil, care își calculează fiecare mișcare pentru a-și consolida autoritatea. El nu ezită să folosească violența extremă pentru a-și supune boierii rebeli, culminând cu scena memorabilă a ospățului, unde își servește oaspeții cu capetele celor uciși.

Stilul lui Negruzzi este concis și puternic, plin de tensiune dramatică și suspans. Dialogurile sunt tăioase, iar descrierile, deși nu foarte ample, sunt sugestive și contribuie la atmosfera sumbră a epocii. Nuvela explorează teme universale precum puterea, tirania, răzbunarea și lupta pentru supraviețuire într-o lume brutală. Relația sa cu doamna Ruxanda, o figură blândă și pioasă, aduce un contrast tragic, accentuând contradicțiile din personalitatea domnitorului.

„Alexandru Lăpușneanul” nu este doar o lecție de istorie, ci și o meditație profundă asupra naturii umane și a consecințelor nefaste ale abuzului de putere. Este o lectură esențială pentru oricine dorește să înțeleagă rădăcinile realismului în literatura română și să se confrunte cu o poveste de neuitat despre cruzime și măreție.