* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții
Pamântul bătătorit de părintele meu – File de jurnal, de Puia Florica Rebreanu, apărută la Editura Sport-Turism, reprezintă o incursiune personală și emoționantă în universul unei familii marcate de destin, cu o atenție deosebită acordată figurii paterne. Nu este o biografie propriu-zisă a marelui romancier Liviu Rebreanu, ci mai degrabă o cronică intimă, un mozaic de amintiri, reflecții și observații, filtrate prin prisma sensibilității fiicei sale.
Cartea se distinge prin autenticitatea vocii narative. Puia Florica Rebreanu nu încearcă să construiască un portret idealizat, ci oferă o perspectivă sinceră, uneori dureroasă, asupra vieții alături de un părinte complex, adesea absent din cauza preocupărilor literare, dar mereu prezent în conștiința ei. Cititorul descoperă nu doar scriitorul de geniu, ci și omul din spatele operei: un tată, un soț, un personaj cu slăbiciuni și aspirații, confruntat cu vicisitudinile epocii interbelice și, ulterior, ale regimului comunist.
Structura de jurnal conferă volumului o spontaneitate aparte. Însemnările, notate în diferite momente ale vieții autoarei, de la copilărie până la maturitate, capătă valoare de mărturie. Ele nu urmează o ordine cronologică strictă, ci se împletesc tematic, creând un flux discontinuu, dar profund revelator. Prin ochii Puiei Florica, cititorul este invitat să participe la evenimente cotidiene, să asiste la dialoguri familiale, să perceapă atmosfera unei case de scriitor și, implicit, să înțeleagă mai bine contextul în care a fost creată o parte a literaturii române.
Unul dintre punctele forte ale cărții îl constituie evocarea peisajului transilvănean și a rădăcinilor familiei Rebreanu. Legătura cu pământul, cu satul natal, cu tradițiile, este o temă recurentă, care conferă profunzime și substanță narațiunii. Titlul însuși, Pamântul bătătorit de părintele meu, sugerează această conexiune profundă cu originile, cu locul unde s-a format personalitatea creatorului și unde, într-un fel, continuă să dăinuiască spiritul său.
Deși este o carte despre Liviu Rebreanu, volumul este, în egală măsură, și o introspecție a propriei vieți a autoarei, o explorare a identității sale în raport cu umbra protectoare și impunătoare a tatălui. Este o mărturie a efortului de a înțelege și de a reconcilia imaginea publică a scriitorului cu cea privată a părintelui.
În concluzie, Pamântul bătătorit de părintele meu este o carte valoroasă pentru oricine este interesat de Liviu Rebreanu, de istoria literaturii române sau pur și simplu de o lectură profund umană. Este o fereastră deschisă către intimitatea unei familii remarcabile, o invitație la reflecție asupra legăturilor de sânge și asupra modului în care moștenirea familială ne modelează existența.
