Valea lunii

Descriere

La vârsta de şaptesprezece ani, Jack London, sătul de pribegie după ce străbătuse mări şi ţări cu vasul Sophie Southerland, s-a întors acasă, la Oakland. Şi-a găsit familia plină de datorii, salariul de funcţionar public al tatălui adoptiv fiind neîndestulător. Singura slujbă pe care a găsit-o a fost într-o filatură de iută, unde era plătit mizerabil. După zece ore petrecute în faţa maşinilor de bobinat, respirând un aer îmbâcsit de scame, Jack London mergea acasă, punea pe masa familiei o bucată de pâine, se spăla, se aranja şi ieşea în oraş, cu speranţa că va întâlni o fată cu care să-şi petreacă seara. Succesele în amor nu au întârziat să apară.
Muncitoare în fabrici de conserve sau în spălătorii, fete simple, erau cucerite de glumele lui, de felul în care dansa şi, nu în ultimul rând, de felul în care arăta. Erau fete care trăiau, ca şi el, de pe o zi pe alta, muncind din greu. De aceea, Jack London a ştiut să pătrundă în sufletul lor, le-a înţeles şi le-a apreciat. Multe dintre ele şi-au găsit locul în povestirile sau romanele scriitorului. Realismul cu care London realizeaza portretul spălătoresei Saxon, din excelentul roman Valea Lunii, provine tocmai din faptul că autorul a cunoscut îndeaproape oamenii despre care a scris.