Enigma Otiliei

Imi amintesc faptul ca aveam aceasta carte in biblioteca laboratorului de limba romana in 5-8 si tare mult ma atrageau copertile acesteia, insa doamna profesoara nu a acceptat sa mi-o imprumute atunci, mi-a spus ca voi fi nevoita oricum sa o citesc mai tarziu, fiind in programa scoalara. Intre timp s-a intamplat sa o primesc cadou de la nasii mei. M-am bucurat foarte mult si am si inceput sa o citesc. Primele pagini insa m-au pus in dificultate, partea descriptiva a fost prea ampla si cu prea multe detalii si eram cat pe ce sa renunt, pana sa inceapta povestea propriu-zisa.Inteleg ca autorul a incercat sa ne faca sa intelegem fiecare lucru in parte, dar mie una nu mi s-a parut foarte interesant. Odata cu inceperea actiunii insa, am descoperit o lume care mi-a lasat un gust amar, o lume plina de rautate si suferinta, o Otilie ce vrea sa scape din aceasta lume cu pretul unei alegeri ce mie una mi s-ar fi parut firesti. Mare iubitoare ce sunt de povesti cu happy end am fost de-a dreptul dezamagita atunci cand drumul ei nu s-a sfarsit alaturi de Felix. Sincera sa fiu, mi-a lasat un gust amar atunci.. Cu mintea de acum, insa ii dau dreptate. De ce sa fi dus o viata de lipsuri, cand drumul alaturi de Pascalopol ii promitea o viata frumoasa, lipsita de griji, un barbat intelept, chiar daca mai in varsta, care ii asigura o prezenta aproape paterna, exact ceea ce ii lipsea Otiliei.