Istoria ieroglifica (2 volume)

Descriere

1705- Scrie Istoria ieroglifică, "adevărat Roman de Renard românesc însă cu scopuri polemice" (G. Călinescu, Istoria literaturii române, p. 44), o istorie secretă alimentată de rivalitatea dintre Cantemireşti şi Brâncoveneşti. Este a doua lucrare concepută în limba română. Ca orientare de idei, Istoria ieroglifică ni-1 înfăţişează pe Cantemir drept "primul nostru scriitor social de nuanţă progresistă", pe de o parte prin ura sa împotriva boierimii, simpatia faţă de ţărani şi răscoalele lor, iar pe de altă parte prin atitudinea faţă de asuprirea turcească şi intuiţia decăderii imensului imperiu otoman (vezi E R Panaites-cu, Dimitrie Cantemir, viaţa şi opera, p. 255). La noi a apărut prima dată la 1883 în Operele principelui Demetriu Cantemir, publicate de Academia Română, vol. VI, p. l-408.

Vii şti, iubitule, că nu pentru cei carii într-aceste pomenite limbi pedepsiţi sint scara acii am supus, ce, pentru ca de împrumutarea cuvintelor streine cei mai nedeprinşi lovind, vreare-aş ca aşe a le înţălege şi în dialectul strein să să deprindză. Că aşe unul după altul nepărăsit urmând, spre cele mai adânci învăţături, prin hirişă limba a noastră a purcede a să îndrăzni, cu putinţă ar fi, precum toate alalte limbi de la cea elinească întâi îndămănân-du-să, cu deprinderea îndelungă şi a limbii sale supţiiere şi a cuvintelor însămnare s-au agonisit. Aşe cât, ce va să dzică; înţelege latinul, leahul, italul şi alţii, hypothesis, măcar că cuvântul acesta singur a elinii numai ar fi. Intr-acesta chip, spre alalte învăţături grele, trebuitoare numere şi cuvinte, dându-te, a le moldoveni sau a le români sileşte, în moldovenie elinizeşte şi în elinie moldoveniseşte.
Însă cu atâta îndestulit să nu fii, foarte bine cunoscând pre Dumnădzău a toate darurile deplin dăruitoriul, amândoi noi a-i ruga rămâne ca toată învăţătura loghicăi pre limba noastră în curând să videm, carea învoind Puternicul, în curând de la noi o nedejduieşte.